Despre ungureşte în trei paragrafe

Astăzi sînt doi ani de cînd Super Mamaee a plecat. Cum au trecut, nu mă întrebaţi. Parcă mai ieri primeam nenorocirea aia de telefon. Super Mamaee era unguroaică, născută într-un sat din judeţul MS. L-a întîlnit pe Super Tataee din BN, s-au plăcut, căsătorit şi au venit împreună la B. Ştia şi ungureşte, şi româneşte, şi din cînd în cînd mai rîdeam de ea cînd încurca genurile (ex.: Nicule, iar l-ai lăsat uşa deschis?). Dar asta se întîmpla o dată, maxim de două ori pe lună. Era foarte haioasă cînd făcea dezacordurile astea, mereu rîzînd pe sub mustăţi cu Doamna Mama.

Conform spuselor lor (96%) şi amintirilor mele (4%), cică aş fi vorbit şi eu maghiară pînă la 5-6 ani, ştiam să număr, să spun Tatăl nostru în cele două limbi, precum şi multe alte lucruri bilingve. Totul pînă într-o zi cînd am spus “nu!” Probabil că mă săturasem sau cine ştie ce-mi intrase în cap împotriva ungurilor, a limbii, Dumnezeu ştie, şi nu am mai vorbit ungureşte de atunci. De altfel o decizie foarte proastă, avînd în vedere că niciodată nu strică să ştii o limbă străină în plus, mai ales una aşa de imposibilă ca asta. În ziua de azi, în afară de nişte saluturi, cîteva cifre şi vreo două înjurături, nu mai ţin minte nimic.

De curînd am intrat în posesia unui set de badminton. Doar privind eticheta (aici) ne putem da foarte uşor seama cît de melodioasă, deosebită şi uşor de învăţat e limba maghiară. Ah, şi finlandeza la fel.

Similar Posts:

Test de înjurături. Află ce înjurătură se potriveşte cel mai bine caracterului tău!
Cum să faci bani din cireşe ?

Comments 2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.