Despre căldură şi papanaşi

Am observat de-a lungul timpului o anumită atitudine la adresa mai multor tipuri de om manifestată efectiv prin ură inter- sau, de ce nu, intrarasială. N-am să vorbesc de ce ar fi unii albi invidioşi pe alţi negri sau viceversa (o fi cazul?) şi lucruri de genul ăsta, ci am să mă refer strict la două aspecte, ca să nu vă reţin prea mult din timp.

CĂLDURA.
Şi în special căldura în anotimpurile reci. Mai exact, cînd mai vezi o poză pe Facebook ca cea alăturată, cînd lumea îngheaţă la -10°C stînd la coadă la covrigi şi un “insolent” se trezeşte de dimineaţă şi pune o poză cu vreo 40 de grade diferenţă. În plus!!! Chiar nu e impertinenţă acest lucru, ci doar o altă împărtăşire a unui gînd. Poate omul respectiv se bucură de faptul că afară e soare, cald şi frumos, iar pentru asta a ieşit la o plimbare. Fiindcă de-aia e globul pămîntesc atît de mare – ca să existe diversitate. Normal că nu e firesc ca de Bobotează să fie un ger de +33°C la umbră în sudul Spaniei, dar dacă au fost, era vorba doar de un fenomen ce nu trebuia ignorat, nicidecum de uite ce bine mi-e mie şi ce rău ţi-e ţie. În majoritatea situaţiilor se va găsi un oarecare înfrigurat care să-şi reverse duşmănia intrinsecă asupra căldurosului din poveste.

PAPANAŞII.
Acest preparat culinar românesc pe bază de brînză de vacă, făină şi ou căruia îi adăugăm smîntînă şi dulceaţă, este deseori asociat cu ura din partea celorlalte persoane care nu pot, pe moment, să mănînce aşa ceva. Nu trebuie decît ca cineva să ciripească virtual despre existenţa reală a papanaşilor şi de fiecare dată se va găsi altcineva să urască sincer şi din tot sufletul persoana respectivă care a avut tupeul şi nonşalanţa de a împărtăşi lumii întregi un simplu gînd gastronomic. Papanaşii sînt foarte buni, mai ales dacă sînt făcuţi aşa cum trebuie, nu ca la restaurantul ăla din Făgetu (jud. Prahova), de după curbă cum vii dinspre Ploieşti spre Vălenii de Munte, parcă Taverna Romană îi zice, unde am mîncat la un moment dat doi papanaşi în formă de rondele de calamari. Nu, domnilor, aşa nu. Papanaşul trebuie să se înalţe semeţ în farfurie şi să aibă o alură de mareşal, pentru că, să recunoaştem, este desertul nostru cel mai de preţ.

N-am văzut şi eu pe cineva care să zică “da, dom’le, bravo lui.” Dacă pronia cerească a făcut ca el atunci să mănînce papanaşi la/pe plajă, de ce să nu-l apreciem decent, în loc să-i transmitem “sta-ţi-ar-în-gît”-uri şi “arde-te-ar-soarele-să-te-ardă”-uri? Încă sînt în căutarea unei reacţii de tipul:
– în cazul căldurii: Ce frumos, bucură-te din plin de vremea de-afară!
– în cazul papanaşilor: Poftă bună! (în niciun caz “să ai poftă”)

Cu alte cuvinte, să fim mai buni. Dar stai…

Similar Posts:

Caut o poezie, da' nu găsesc
Un mic experiment

Comments 1

  • cand postezi astfel de lucruri pe faisbuc tre’ sa te astepti la astfel de comentarii … nu toata lumea are ce ai tu si e normal sa trezesti invidia, e si vina ta ca faci in ciuda la altii amarati

    eu de exemplu ma oftic de mor cand posteaza una ca s-a maritat sau a facut un copil, imi vine sa zic “alta coorva care a fatat/ s-a maritat, pe cand divortul” etc… fiecare cu cel doare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *