De aici, de pe blog (dar nu numai), mă ştiţi de Naicu, un nume pe care l-am primit cadou undeva pe la sfîrşitul mileniului trecut. De pe twitter sau Y!M mă ştiţi de @majestatea, un apelativ atribuit de un antecesor şi, în acelaşi timp, contemporan cu mine. A fost şi majestatea.ro la un moment dat, pînă cînd m-am hotărît să devin naicu.ro pentru totdeauna. A fost şi oftica neputinţei de a mă face @naicu pe twitter, deşi mi-aş putea crea un cont pe variaţiuni de “naicu”.
N-am s-o fac, însă. Voi rămîne @majestatea în continuare, aşa cum am fost şi pe chat-ul Flirt de pe vremuri de la Connex şi aşa cum îi stă bine unicului monarh din twitosferă. Şi voi rămîne şi Naicu aici şi-n alte locuri, aşa cum scriam pe ultima pagină a tuturor caietelor din şcoală. N-aveţi decît să vă obişnuiţi cu amîndouă. Ideea de bază – aia cu “voi rămîne” – sper că aţi prins-o.
pîsî: Mulţumesc tuturor pentru urări!