La Congresul al XIV-lea al PCR, după discursul înălţător al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, mulţimea adunată în incinta Sălii Palatului scanda “Ura! Ura! Ura!”
În sectorul K, unul dintre participanţii la minunatul eveniment aplauda cu toată puterea lui şi striga cît îl ţineau plămînii “Ula! Ula! Ula!”
Auzindu-l, cel de lîngă el îl întreabă:
– Auzi, da’ tu nu poţi să-l pronunţi pe R?
– Ba da. Nu pot să-l pronunţ pe P!
Şi aici e una dură de aducere aminte.
Fain banc. Poate ca toti strigau la fel, dar Ceausescu intelegea ce vroia el.
Nici Ceauşescu nu putea pronunţa URA că era rîrîit. 🙂
:)) ULA raposatului. :))