De ce se aud prost radiourile cu muzică clasică ?

E o simplă întrebare al cărei răspuns nu cred că îl voi desluşi. Nu ştiu dacă sînt cel mai în măsură să vorbesc despre asta (nefiind în domeniu – gluma mea preferată), atîta timp cît la mine în maşină ponderea de muzică clasică ascultată abia dacă atinge un ridicol 2%, restul fiind completat de bîţîieli disco (da, ştiu, declaraţie şoc, dar se mai satură lumea). Poate doar dacă e ceva ce-mi place exorbitant de mult încît să mă apuc să folosesc volanul pe post de baghetă de dirijor, dînd intrarea la vioara I cu maneţica de semnalizare şi la trompete cu aia de la ştergătoare. Recunosc spăşit, pot face multe lucruri în timp ce conduc, ca de exemplu să scriu pe telefon, să mă uit la tv, să gătesc, să dau cu mopul, să mă spăl pe dinţi etc. Încă nu am făcut lucrul suprem – să adorm la volan – motiv pentru care, după cum se poate vedea cu ochii liberi, sînt încă viu. Cînd se va întîmpla, o să dau un twit cu tot cu twitpic şi, dacă am timp, şi un twitvid. Poate chiar bag şi un check in pe 4sq gen Naicu checked in at Shell (fără “s”).

Acum pe bune, revenind la subiect. În timpurile-mi mioritice am lucrat o perioadă la SRR. Şi atunci, mai mult ca acum, mai ascultam niscai muzică clasică în titiu. Mergînd agale prin Bucureşti, tot timpul erau interferenţe pe frecvenţa Radio România Muzical, care te zgîriau ţanţoş la urechi. Mai ales că sunetul era compresat din penis şi cînd mai dădeai de un pasaj melancolic în nuanţe scăzute (“piano” pentru necunoscători), trebuia să dai volumul la maxim ca să auzi ceva şi fix atunci îţi venea cîte-un cuţit din ăsta instantaneu care-ţi tăia tot cheful.

După un timp, ajugeam la munci. Se auzea la fel. Parcam în puii mei la botul calului, la intrarea principală a sediului SRR, lipit cu maşina de peretele instituţiei, PÎLÎMÎ, km 0 al Radio România Europa Pămînt Univers, şi tot degeaba. Înţeleg că e vorba de unde e amplasat releul, rahat pe băţ, dar, frate, e chiar penibil ca în locul unde se presupune că ar trebui să se audă cel mai bine, dezastrul să-ţi inunde radiocasetofonul maşinii.

Aşa e şi în diaspora mea. Transmisia în FM a Radio Clasica RNE e în aceeaşi stare dezolantă ca cea din România. Nu ştiu cum e în alte diaspore, dar e chiar lamentabil ca postul naţional, care primeşte bani de la stat, care are toate resursele din lume la dispoziţie să facă ce vrea şi cum vrea muşchiul lui, să fie recepţionat în halul ăsta de bătaie de joc. N-ar fi deloc rău un sunet HD pe unde FM, nu-i aşa? Întreb şi eu, nu dau cu parul.

Similar Posts:

"O manea la vremea ei face cît zece simfonii."
De unde vine expresia "în doi timpi şi trei mişcări" ?

Comments 1

  • Fii multumit macar ca in diaspora ta ai televiziune digitala terestra functionala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *