A apărut nu ştiu ce generaţie nouă de baterii de notebook-uri care ţin ba 5 ore, ba 8. A fost şi un concurs la un moment dat în care trebuia să spui ce ai face cu un Asus UL 30 a cărui baterie ţine chiar şi 12 ore. Şi ziceau concursanţii că e bun, că e de nemaipomenit, că poţi să-l iei pe avion de la München la Los Angeles (cît de figurant poţi să fii?), că poţi să faci 9333 de poze cu camera DSLR şi să le pui pe laptop, să formatezi card-ul şi să mai faci alte 9333 de poze pe care iar să le pui pe laptopul care nu se descarcă niciodată (repet, cît de figurant poţi să fii?). Alţii, mai cu picioarele pe pămînt, ziceau că pot să se uite la filme, să se joace jocuri, puii mei, aceleaşi lucruri fireşti pe care le-ai face cu un laptop băgat la 220V timp de 12 ore. Pe unu’ n-am văzut să recunoască umil în faţa marii adunări naţionale blogosferice că s-ar uita 12 ore non-stop la pornaş.

Singurul articol care mi s-a părut foarte mişto scris a fost ăsta, bineînţeles. În rest, varză. Nici nu ştiu cine ce-a cîştigat şi nici nu mă interesează. Cert e că eu nu aş face greşeala să cumpăr aşa ceva. Dacă sînteţi şi voi cu mine, vă sfătuiesc să faceţi acelaşi lucru. Motivul? Buda, frate. Cîţi dintre voi nu staţi pe veceu cu leptoaca în faţă? Pe mine mă uită toţi sfinţii şi cuvioşii în baie dacă am calculatorul cu mine. Rîşniţa mea, fabricată în China pentru un concern japonez, are o baterie ce abia dacă mai ajunge să ţină două ore. Invariabil mă ridic cu cele mai amorţite picioare din lume. Imaginaţi-vă dacă aş sta douăşpe ore încoţopenit acolo ce s-ar întîmpla… Ei uite de-asta nu o să-mi iau eu laptop cu baterie supranaturală. Sau cine ştie? Poate mai negociem doar atunci cînd o să fac şi eu naveta Băicoi-Singapore fără escală.