Cum se scoate o măsea de minte prin operaţie

Special am denumit articolul aşa pentru că voi vorbi despre o singură măsea, ştiut fiind faptul că regula se poate aplica şi la celelalte maxim 3 cîte pot exista. Există pe internet destule articole şi comentarii privind extragerea măselelor de minte, dar zic că unul în plus nu strică, avînd în vedere că cine ajunge întîmplător să citească asta, e chiar interesat să vadă cum decurge propriu-zis o operaţie.

Din fericire – sau din păcate, depinde de unde privim – voi aşterne cazul meu, în speţă operaţia ce a avut loc fix acum o săptămînă într-un spital privat din diaspora.

De ce am ajuns la spital?
De pildă! Nimeni nu se aştepta, nici măcar eu, să ajung pe masa de operaţie pentru o banalitate ca asta. Au existat în prealabil două încercări nereuşite la clinică de a o scoate, dar, spre surprinderea tuturor celor aflaţi acolo, cele 5 anestezii care mi-au fost injectate nu au reuşit să amorţească locul, astfel încît simţeam orice drăcovenie pe care o făcea dentistul.  Nu mi s-a mai întîmplat aşa ceva, avînd în vedere că la nr. 48 (adică dreapta-jos) s-au chinuit două zile să o scoată, iar 18 a ieşit în doi timpi şi trei mişcări. Ei bine, de data asta 38 a fost cu schepsis.

Măseaua nu mă durea şi nu mă deranja cu absolut nimic. A fost propria mea dorinţă masochistă de a scoate, avînd în vedere că e puţin cariată, tratamentul la ea dacă se face e făcut degeaba, într-o bună rea zi ajungînd să doară, aşa că e mai bine să fie scoasă profilactic (ceea ce se va întîmpla şi cu 28 în curînd, ca să scap naibii odată). După încă o încercare nereuşită de a amorţi locul, doctorul a luat decizia să fiu operat în spital, sub sedare (un fel de mini-anestezie generală).

Fiind considerată intervenţie chirurgicală, trebuiau cerute autorizaţii de la compania de asigurări, obţinute, prezentate, făcute analize preoperatorii (sînge, EKG şi radiografie la plămîni) şi aşteptat ziua cea mare (în care n-ai voie să bei/mănînci nimic dimineaţa). Mă gîndeam că o să mă opereze în cabinetul medicului de la spital, cine ştie prin ce metode specifice, dar nici vorbă. M-am trezit că trebuie să mă dezbrac, să-mi pun halatul, să mă urc în pat, să mă transporte tolănit în blocul operator, să mă dau jos din pat, să mă urc pe masa de operaţie, să mă uit consternat la tot ce era în jur (m-au fascinat becurile de sus, parcă eram în filme SF cînd deasupra ta sînt două becuri mari şi nişte extratereştri încep să-ţi despice creierul). Deci era ca o operaţie normală, cu anestezist care te întreabă despre alergii, cu branulă în venă, cu încercat de simţit senzaţii să vezi cînd ţi se rupe filmul (mă furnica parcă ceva prin mîna unde mi-au pus perfuzia). A venit apoi doctorul să facă injecţii la măsea, iar eu eram curios să văd ce urmează să se întîmple şi cît de distractiv o să fie.

Apoi mi-am auzit numele. Mă striga chirurgul. Se terminase deja. Primul lucru pe care l-am întrebat a fost cît e ceasul. Trecuseră 20 de minute. Eram la reanimare conectat la aparate. Mă plictiseam deja, încercînd să-mi aduc aminte cum s-a petrecut totul. N-am reuşit. Am stat vreo oră pînă au decis ei că îmi revenisem (groaznic fără telefon în clipele astea!!!).

Ajuns în cameră, am mai stat un pic ca să mă bucur de facilităţile unui spital privat (deh, singur în cameră e altă viaţă), am mai butonat un pic, TV-ul era cu bani, dar ştiu eu alt privat unde e moca (data viitoare acolo mă duc, camerele avînd în plus şi vedere la mare, de asemenea moca), apoi am fost la budă, mi-au adus apă să vadă dacă mi-am revenit cu anestezia, mi-am făcut fişa de externare şi pa şi pusi. Toată treaba a durat în total 3 ore şi jumătate din momentul în care am intrat şi ieşit pe uşa spitalului.

Recuperarea a fost cea mai rapidă din lume. Mi-au prescris o săptămînă de Augmentin 1000/62,5 (4/zi) şi un oarecare antiinflamator (3/zi), din care nu am luat nici măcar vreo pastilă şi n-am păţit nimic. Nici înainte de operaţie n-am băgat pastile în mine, deşi cică e bine să iei aceleaşi doze zilnice de antibiotice şi antiinflamatorii ca să îţi fie mai uşor.
Prima zi după operaţie nu ai voie să mănînci decît rece şi mai mult lichide. N-ai voie nici să te speli pe dinţi 24 de ore (de notat senzaţia unică de a nu fi nevoie să te speli pe dinţi seara înainte de culcare cînd ţi-e cea mai mare lene din univers). Să ştiţi că nu se întîmplă absolut nimic dacă dimineaţă te operezi de măsea de minte şi după-masa stai la plajă, cu o bere şi fumezi o ţigară. Pe cuvînt.

Concluzii finale.
Cam asta ar fi în linii mari. Experienţa a fost interesantă, mai cu seamă că a fost gratis, nu a trebuit să dau o şpagă nimănui şi am fost tratat excelent. Gîndul m-a dus imediat la ce-am tras cu săraca mama cînd a fost ea în spital, la toate şpăgile şi căcaturile din sistemul medical românesc, la toate infirmierele alea de 2 lei vechi care nici să pună o ploscă nu ştiau şi, dacă nu le vîrai cîţiva lei în buzunar, lăsau pacienţii să se pişe/cace pe ei, la toate asistentele alea împuţite care stăteau şi fumau în salonul de neurochirurgie şi uitau cu orele să schimbe perfuziile pacienţilor, la toţi portarii ăia jegoşi de la Floreasca, în cazul de faţă, cărora trebuia să le dai bani ca să intri în spital să-ţi vezi mama aflată între viaţă şi moarte, la toată aşteptarea aia nenorocită şi la suferinţa de apoi. Dar cel mai mult m-am gîndit la ce simte cu adevărat un bolnav care este ras în cap, apoi lucid se urcă pe masa de operaţie, ştiind că urmează să fie tăiat pe cap ca să i se umble la creier pentru a i se extirpa o tumoră canceroasă. A doua oară!!! Ceea ce nu ştie este dacă va scăpa din nou teafăr, dacă va mai recidiva, dacă va trebui să treacă din nou prin chinul ăsta, dacă va mai trăi.

Pentru ce rahat de operaţie am avut eu, au reuşit, fără doar şi poate, să facă din ţînţar armăsar. Mi-aş dori ca viitorul să aducă, pentru săracii oameni care într-adevăr suferă, reversul: să facem din armăsar ţînţar. Şi să-i vindecăm, să scape de durere, să trăiască mai departe o viaţă liniştită şi să moară de bătrîneţe împliniţi spiritual şi cu inima împăcată.

Similar Posts:

Spania restricţionează din nou accesul românilor pe piaţa muncii
Eşti bou ? Acum poţi bea cafeaua ta !

Comments 4

  • Va rog din suflet as dori sa stiu in ce spital privat v-ati operat???? Baiatul meu -16 ani are probleme cu masele de minte +sinuzita si am inteles ca vor trebui scosi.As opta pt anestezie generala .Va multumesc.

  • Buna ziua! De curand am fost si eu operata pentru scoaterea maselei de minte (nu extractie). Experienta e putin cam dureroasa.. Am primit 3 anestezii (1 in obraz). Toata operatia inseamna o succesiune de apasari si pocnituri de care nu trebuie sa va ingrijorati, pentru ca nu simtiti nimic dureros. Coaserea de asemenea nu este dureroasa din moment ce sunteti sub anestezie. Recuperarea insa…putin cam grea din punctul meu de vedere. Vi se va umfla destul de tare obrazul si va veti invineti eventual.Cu mancarea…cam “nasol”. Mi s-au recomandat supa si legumele pasate, insa e cam greu sa mananci. Nu ai voie sa mesteci pe partea operata si nici gura nu o poti deschide decat cat sa intre un pai sau o lingurita. De asemenea, in primele 2 zile este posibil sa mai sangerati. Eu am cumparat comprese sterile la recomandarea medicului pe care le-am tinut in gura si le muscam pentru a opri sangerarea. Medicul va va recomanda de asemnea si niste antibiotice si analgezice. Folositi si un pachet de gheata pentru a ameliora umflatura.
    Aici mai puteti gasi informatii uitile: http://www.implantodent.ro/servicii/maseaua-de-minte/la-ce-sa-ne-asteptam-dupa-interventie
    Mult succes!

  • Eu stiu ca se scoate doar de catre un specialist in chirurgie dentara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.