Dacă ai ghinionul/norocul să fii (p)rezident într-una din provinciile andaluze, mai puţin Sevilla, şi vrei să faci un business la Consulat, trebuie să mergi în acest oraş, capitală a provinciei cu acelaşi nume şi, în acelaşi timp, a Andaluziei. Al patrulea ca mărime în Spania (după Madrid, Barcelona şi Valencia), municipiul se bucură de un aflux turistic important, dar şi de nişte călduri exasperante de-a lungul verii.

Întîmplarea a făcut să fiu nevoit să acced la serviciile consulare oferite de statul român conaţionalilor aflaţi pierduţi în diaspora. După un oarecare drum mai mult sau mai puţin lung pînă pe malurile Guadalquivirului, am intrat vesel (ca şi în alte dăţi) în urbea ce a găzduit atît finala de neuitat a Stelei din ’86, cît şi Expo ’92. Cu paşi grăbiţi, am luat-o pe centuri, ajungînd pînă aproape de fluviul ce stăbate oraşul. Însetat de dorinţa de a respira aer sevillan şi scîrbit de atîta A/C de pe drum, am deschis larg geamurile la maşină, cu sentimentul ciudat că parcă eram acasă. Încă nu-mi dădeam seama de ce.

Am mai mers cîţiva kilometri, sentimentul lăuntric de neaoş inundîndu-mi sufletul cu fiecare rotaţie a roţilor maşinii către punctul în care Jana (gepeseul) avea să rostească “you have reached your destination”. Experimentam o senzaţie pe care nu ştiam de unde să o iau. Am făcut la dreapta, apoi iar la stînga, apoi trebuia să merg ahead, să keep left, să bear right, dar lucrul acela nu-mi dădea pace; era ca o sidă de care nu puteam să scap cu niciun chip. Paradoxal, după ce am ieşit de pe autostradă, doza de mioritic era din ce în ce mai augmentată. Mai aveam două străzi pînă la destinaţie, Jana se pregătea să-i fie aduse mulţumirile de rigoare, radioul în maşină era oprit (logic, ca de fiecare dată cînd se produce ritualul parcării) şi totuşi se auzea muzică de undeva. De la două străzi. Şi mintea refuza să creadă că ar putea fi coşmarul în persoană.

Ajunsesem, parcasem şi bănuirile aveau să fie adeverite: în acel cartier liniştit, plin de case frumoase şi străzi asfaltate, răsunau din maşinile rromânilor (vorbă de A-lister – fără link, fără supărare) aflaţi cu biznisuri în zonă manele. Desfăşurarea evenimentelor ulterioare nu merită absolut niciun cuvînt în plus în acest articol.

Deci cum se ajunge la Consulat? Simplu: exact ca ajunsul la budă – te iei după miros. Aici, însă, te iei după manele.

Ca să nu fiu acuzat de spam mişel, adresa Consulatului General al României de la Sevilla este C/ Nicaragua, 18.