Cum se face paella

N-o să scriu ce e paella şi toată istoria ei de la origini şi pînă în prezent. Toată lumea ştie că vorbim despre orez cu produse pescăreşti (scuze, dar nu suport sintagma “fructe de mare”). La cea valenciană se adaugă şi carne de pui. De obicei, la restaurantele spaniole, paella cu peştişori este mai scumpă decît paella mixtă (pui şi peştişori). Mai departe vom prezenta o reţetă proprie de paella mixtă, dat fiind faptul că doar cu peşte nu te saturi, aşa că băgăm şi nişte pui ca să umflăm maţul.


Începem prin a cumpăra o tigaie specială pentru făcut paella care se cheamă paellera. Dacă n-avem bani, putem să facem şi în tigaia de omletă, dar riscăm să ne iasă doar pentru o persoană obeză. Pentru reţeta noastră de astăzi am folosit, conform etichetei, o paelleră pentru 14 porţii (foto 1), deşi la masă am fost doar 4 persoane. Întregul proces pregătitor a avut loc pe foc de lemne, însă se poate face bine mersi şi la aragaz. În tigaie am pus ulei de măsline şi sare de mare (foto 1). Apoi am adăugat nişte ciocănele de pui cu os (foto 2) şi le-am lăsat să se facă binişor pe toate părţile.

În prealabil am pregătit un mix leguminos şi foarte sănătos de roşii, ceapă, ardei verde, ardei roşu şi pătrunjel (foto 3). Acesta se va adăuga în tigaie odată ce puiul este rumenit (foto 4). Mai trebuie cumpăraţi nişte calamari curăţaţi şi proaspeţi (foto 5), creveţi (foto 6) şi scoici (fără foto, că am omis). De asemenea se poate pune şi caracatiţă, dar eu n-am pus pentru că îl admir pe Paul. Ar mai fi nevoie de nişte căţei de usturoi (foto 7) şi de legume pentru paella, care aici se pot lua direct de la supermarket (foto 8). Dar din cîte văd, e vorba de fasole boabe şi păstăi, aşa că vă descurcaţi.

După ce s-au făcut ciocănelele de pui, adăugăm roşiile, ceapa, ardeiul verde, pătrunjelul şi ardeiul roşu exact ca în foto 9 (nu există, dar e aceeaşi chestie pe care am zis-o la foto 4). Am lăsat ardeiul roşu separat pentru că nu-l vom ţine mult şi-l vom scoate destul de repede. Se pisează căţeii de usturoi în tigaie (foto 10), lăsăm un pic şi acum putem să înlăturăm liniştiţi ardeiul roşu (foto 11). Apoi se adaugă calamarii (foto 12) şi se lasă cîteva minute, timp în care se pot face poze războinice (foto 13). Apoi adăugăm legumele de paella (foto 14) şi puţin bulion (foto 15). Se amestecă tot timpul cu o lingură de lemn.

Lăsăm cîteva minuţele şi trecem la partea distractivă: orezul (foto 16). Există o polemică în ceea ce priveşte tipul de orez care se pune la paella. Unii zic că trebuie să fie cu bobul rotund, alţii că cică să fie lung. Mie mi-a zis cineva avizat că bobul de orez la paella trebuie să fie rotund. Astfel, pentru tigaia noastră am utilizat două pahare de orez (aprox. 500 g) şi 1 litru de apă. Regula e simplă: un pahar de orez = 2 pahare de apă. Am adăugat orezul (foto 17), l-am amestecat (foto 18), am pus apă (foto 19), şofran (foto 20-21), puţină vegeta (foto 22), dar merge şi sare. Se lasă să fiarbă.

Apoi adăugăm creveţii, langostinele, gambonii sau cum vreţi să le ziceţi (foto 23). Luăm ardeiul roşu şi-l punem frumos ca să dea bine la invitaţi (foto 24). Să nu uitaţi de scoici, cum am făcut eu, de le-am pus la sfîrşit, dar nu s-a întîmplat nimic (foto 25).  Se lasă în continuare să fiarbă. Este gata în momentul în care toată apa s-a evaporat. Se ornează deasupra cu lămîie (foto 26), care se stoarce în farfurie de fiecare după gust.

Se acompaniază cu vin alb sec sau rose (foto 27).
Poftă bună!

Similar Posts:

Aston Martin de Bucureşti 🙂
Legume şi fructe

Comments 8

  • Naicule , baiatul meu a spus ca mai vrea poze cu mancarurile gatite de tine .Hai baga ceva gustos ca plange copilul . Felicitari , miscarea asta ti-a iesit .

  • Mulţumesc, am să fac tot posibilul.

  • vaaaaaaaaaai, mare bunatate. Mare boier esti dom’le Naicu. Tu cand faci o treaba………..
    Mersi mult, nu ma asteptam la asa surpriza, sper cand vin ai mei sa-mi iasa si mie macar 80% asa de buna precum pare sa-ti iasa tie.
    Si ce poze producatoare de bale!

  • Păi am să încerc să fac una în vacanţă să vedem ce iese. Te ţin la curent.

  • Stimabile,
    Să ştii că te-am descoperit întâmplător (sau nu; se zice despre cuvântul „coincidenţă” că ar fi cea mai mare blasfemie) şi îmi place teribil ce şi mai ales cum scrii.
    Dacă îmi dai voie, ţi-aş semnala vreo două simptome de rumaniolă (dar dacă nu se mai repetă, le trecem în contul rozé-ului din poza aia, invizibilă). Că bag seamă că nu prea o agreezi; dar se prinde, buruiana dreacu’…!
    Uite, pre limba cea dulce şi frumoasă, nu există „calamar”, ci „calmar”. Calamar e la gazdele tale… localnicii. Apoi, langustine (nu cu „o”). Despre „lămîie” parcă tot din „limone” ar veni, şi atunci merită cu prisosinţă un „â”. Dar să nu fim chiar chiţibuşari… Mi-a plăcut paharul de muştar, precum şi culoarea locală exprimată prin „Vegeta”.
    Chestia cu fiinţele (că „oameni” să nu le zicem) care conduc tot felul de jipane şamd, ai dreptate şi în spaţiile dintre litere! Dar înafară de a-i evita, nu poţi face altceva.
    Hai spor, numai bine şi concediu plăcut!
    P.S. Am auzit că la Valencia pun ăia chifteluţe cu scorţişoară. Aşa să fie?

  • e super!!!!:d

  • Wow … tocmai am gatit pt prima oara paella, urmarind reteta de mai sus. Ok, nu a iesit 100% ca aceea ce am mancat-o pe o terasa in Barcelonetta acum 2 ani … dar se apropie destul de mult.

    Multam fain pt reteta!

    PS: cunoasteti vreo sursa de sofran la un pret mai mic in Romania? Eu am luat la 4.5RON / 0.12gr din Carrefour.

  • Interesanta abordare.
    In niciun caz nu puneam apa, ci supa (de orice fel).

    Vegeta? Ma abtin sa mai comentez. Poti pune direct glutamat de sodiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *