O perlă din domeniu

Ca în orice colectiv artistic, trebuie să existe şi cineva sărit de pe fix. În cazul de faţă, denumirea generică este nebunul/nebuna orchestrei. Odinioară am avut parte de una dintre cele mai demente colege pe care le-am avut vreodată (dat în pauze, cîntat pe şapte sau pe coclauri, comentarii sarcastice, multe ironii, tot tacîmul). Din cînd în cînd, respectiva mai scotea şi cîte o perlă pe care să o ţii minte cît trăieşti.


Ajunşi fiind la finalul unei lucrări muzicale a cărei ultimă notă era reprezentată de o pătrime (pentru cei care nu sînt în domeniu, a patra parte dintr-o măsură de ), fiecare o dădea în legea lui – unii scurtă, alţii lungă. Gura ei vivace, care nu-i mai tace, a aruncat întrebarea întrebătoare în eter: “Ultima notă e scurtă sau lungă?” Cum era şi oleacă de gălăgie şi cum nimeni nu o prea băga mai niciodată în seamă, a ales să-şi răspundă singură şi resemnată la întrebare: “Eh, standard…”, cu înţelesul de media tuturor lungimilor, ceva în genul average, niciodată nu se ştie cum se cîntă, trage fiecare după posibilităţi şi înzestrări. Nu ştiu cine a auzit răspunsul, dar eu, cum am auz absolut deloc, am gustat gluma preţ de cîteva zeci de secunde. Povestită nu prea are haz, dar live a fost un deliciu.

Similar Posts:

Aduceri aminte
Muzicieni de azi... Muzicieni de mîine...

Comments 3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.