Cum să mănînci gratis în Gibraltar

Gibraltarul a fost, este şi va rămîne întotdeauna un loc mişcător, în special dacă e cerul senin şi vezi strîmtoarea, Africa, Spania şi maimuţele. Singurul lucru care nu prea te mişcă este frigiditatea la vamă, mai exact momentul în care prinzi o coadă de o oră jumate ca să intri în ţara lu’ peşte. Acolo intri, faci o tură pînă sus, te uiţi la peisajul romantic şi încîntător, admiri mizeria pe care o fac creaturile alea, iar apoi te întorci în oraş să faci cumpărături paradisiaco-fiscale.

Este la mintea cocoşului că după atîta efort psihic şi fizic, stomacul – acest organ vinovat pentru siluetele noastre de neinvidiat – îşi cere porţia. De aceea, invariabil te vei opri la unul dintre restaurantele de fast sau slow food din zona pietonală. Cum am mai spus odinioară într-un articol mai detaliat, recomand cu cea mai mare căldură caniculă să nu mîncaţi niciodată în Gibraltar. Şi asta în special din cauza mizeriei pe care o inspiră acest teritoriu regal.

Totuşi, am trecut prin experienţa numită Pizza Hut. Alegerea nu mi-a aparţinut, fiind oarecum constrîns de grup să merg acolo. Şi cum ultima oară s-a întîmplat cu mulţi ani în urmă la ăla de la Piaţa Romană, am zis să văd ce mai e nou. În geam trona un afiş cu inscripţia “mănînci cît poţi cu 9,95 lire”. Pizzele erau expuse în geam, chiar nu arătau rău deloc, dar am zis că vom comanda altele proaspete, făcute doar pentru noi. Zis şi făcut, comandat două pizza mari şi o carafă de Pepsi. Băutura a venit după ce fiecare dintre noi a ieşit pe rînd la ţigară, adică după aproximativ 20 de minute, şi asta după ce începusem să facem oleacă de scandal. Apoi stăm şi aşteptăm, moment în care ne dăm seama că unor persoane care veniseră după noi în restaurant li s-a adus deja comanda. Mai stăm, mai răbdăm, gîndindu-ne că a noastră comandă elaborată ia un pic mai mult. Nici vorbă de aşa ceva!

Trecuse aproape o oră de cînd am cerut mîncarea. Vădit enervaţi şi cu foamea-n gît am întrebat ce se întîmplă, chelnerul dînd-o la întors că a apărut din neant o defecţiune la calculator. Pe dracu’, uitase de noi. În acel moment le-am zis că plecăm, carafa de Pepsi ni s-a comunicat că e din partea casei cu scuzele de rigoare. Iar pentru ca tabloul să fie complet, ne-am dus fiecare şi ne-am luat cîte o felie de pizza din vitrina pentru meniul zilei. Şi acestea au fost din partea casei. I-am înjurat şi totodată le-am mulţumit pentru acest detaliu.

Şi pentru că nu ne săturasem cu asta, am mers la Burger King unde am plătit pentru un meniu dublu Whopper şi două meniuri cheeseburger ghiciţi cît? 30 de euro. L-am întrebat pe vînzător de ce e aşa scump, răspunzîndu-ne că aşa e acolo şi că da, într-adevăr, şi lui i se pare foarte scump.

Cred că am fost mai mult decît clar. Dacă aveţi “norocul” nostru, mergeţi şi mîncaţi moca la Pizza Hut. Dacă nu şi mai rezistaţi, treceţi graniţa înapoi în Spania şi mîncaţi ce vreţi, chiar şi la McDonald’s-ul de peste frontieră, că e mult mai ieftin şi mai curat decît la britanicii ăştia huligani şi mizerabili.

Similar Posts:

Începutul sfîrşitului
Mi-a plăcut de un om bun

Comments 2

  • Niste impertinenti angajatii astia de la Pizza Hut!!! Sau si-au dat seama ca respectivii clienti sunt romani si i-au lasat mai la urma?!?! Un lucru e sigur: Huligani, mizerabili, tara (stanca) de tot c….ul, I love Gibraltar, coada de o ora si jumatate si vama aceea ingusta dar atat de calduroasa!!!

  • Adevarat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.