Cum anii schimbă omul

Vorbeam aseară la telefon cu Andrei despre una, despre alta, ajungînd fără să vrem şi la discuţii metafizice despre cunoaştere, absolut, asceză mistică, am lansat multe “de ce”-uri, şi mai multe “pentru ce”-uri, dar şi despre vîrstă. Că mari am crescut, că mari ne-am făcut, că alţii la vîrsta noastră deja se căsătoresc, au copii, sau cel puţin au de gînd să-şi întemeieze o familie. Şi noi am rămas cu aceeaşi minte de puradei, ideile noastre despre viaţă situîndu-se undeva la limita penibilului extrem. Nu am conchis subiectul, pentru că brusc am trecut la altul mai important: gagicile.

Şi pentru că tot veni vorba de gagici, sper să nu se supere fata din următoarea poză pentru publicare, mai cu seamă că i-am înceţoşat ochii, ca să nu se recunoască nici ea pe sine însăşi. Sînt fericitul posesor al unei memorii vizuale excelente şi pot spune că această domnişoară, care mi-a cerut prietenia pe socialul Haifaiv, era o colegă mai mare ca mine, pe care habar n-am cum o cheamă, habar n-am ce face cu viaţa ei şi nici nu am vorbit vreodată cu ea. Doar că, uitîndu-mă prin pozele-i (recunoaşteţi că e primul lucru pe care-l faceţi voi toţi cînd adăugaţi un nou prieten în sociale), am descoperit cum se poate dezvolta un om de-a lungul timpului.
Ce ziceţi, să încadrez poza asta la categoria Pornaş?