Vorbeam aseară la telefon cu Andrei despre una, despre alta, ajungînd fără să vrem şi la discuţii metafizice despre cunoaştere, absolut, asceză mistică, am lansat multe “de ce”-uri, şi mai multe “pentru ce”-uri, dar şi despre vîrstă. Că mari am crescut, că mari ne-am făcut, că alţii la vîrsta noastră deja se căsătoresc, au copii, sau cel puţin au de gînd să-şi întemeieze o familie. Şi noi am rămas cu aceeaşi minte de puradei, ideile noastre despre viaţă situîndu-se undeva la limita penibilului extrem. Nu am conchis subiectul, pentru că brusc am trecut la altul mai important: gagicile.

Şi pentru că tot veni vorba de gagici, sper să nu se supere fata din următoarea poză pentru publicare, mai cu seamă că i-am înceţoşat ochii, ca să nu se recunoască nici ea pe sine însăşi. Sînt fericitul posesor al unei memorii vizuale excelente şi pot spune că această domnişoară, care mi-a cerut prietenia pe socialul Haifaiv, era o colegă mai mare ca mine, pe care habar n-am cum o cheamă, habar n-am ce face cu viaţa ei şi nici nu am vorbit vreodată cu ea. Doar că, uitîndu-mă prin pozele-i (recunoaşteţi că e primul lucru pe care-l faceţi voi toţi cînd adăugaţi un nou prieten în sociale), am descoperit cum se poate dezvolta un om de-a lungul timpului.
Ce ziceţi, să încadrez poza asta la categoria Pornaş?