Cum am sunat la relaţii cu clienţii. De trei ori!

Soarta a vrut să fiu client Vodafone, atît în România, cît şi în Spania, de mai bine de 10, respectiv, doi ani. În tot acest timp, n-am avut niciun fel de probleme cu nicio companie. Nu m-am plîns niciodată de facturi umflate, de minute furate, de mesaje dispărute sau mai ştiu eu ce. Pînă de curînd. Dar să le tratăm în ordinea apariţiei.

Experienţa România.
Nu de foarte mult timp am aflat că punctele de loialitate acumulate expiră după trei ani de nefolosinţă. Cu aceste puncte ştim foarte bine că se pot cumpăra tot felul de chestii, doar că eu am optat pentru varianta plăţii unei facturi cu absolut toate punctele pe care le aveam, lucru care (cică) nu prea se poate, dar, avînd în vedere vechimea în sistem (chipurile), se pot face excepţii.

Zis şi făcut. Sun la relaţii cu clienţii (#1), vorbesc cu o duduie, face ea pe-acolo ce ştie prin calculator şi… gata! Din suma totală a facturii, 75% era plătit cu puncte, mie rămînîndu-mi o diferenţă de 25% de achitat în contul gigantului de comunicaţii. Ca un bun platonic platnic ce sînt, realizez acest lucru şi-mi văd de viaţa mea mai departe.

La o săptămînă după data scadentă, primesc un telefon de la o altă duduie de la relaţii cu clienţii, care mă întreabă brusc dacă doresc o amînare de plată a facturii precedente. Întreb mirat de ce. Mi se răspunde că nu am plătit-o pe cea precedentă. Explic calm cum stau treburile, cu punctele de loialitate şi cu diferenţa rămasă pe care am achitat-o la termen şi-mi spune că ok. Pa şi pusi.

Vine luna următoare, se emite o nouă factură în valoare de… ghiciţi cît? Suma nouă + suma restantă + penalităţi. Punctele de fidelitate dispăruse total din cont, doar că suma datorată încă a rămas de plătit, ba chiar s-a mărit din cauza neachitării la termen. Sun din nou (#2). După o convorbire de vreo 40 de minute cu un anumit domn cu un pronunţat accent moldovenesc (n-am să-i divulg numele, dar bravo lui), am reuşit să ajungem la un consens între cele două părţi implicate. Dar greu, cu mulţi de “aşteptaţi, vă rog, să vorbesc cu un superior”, cu la fel de mulţi de “vă mulţumesc pentru aşteptare”, dar măcar s-a rezolvat. Fără nervi. Factura a fost ajustată după vreo trei zile, rămînînd de plată incredibila sumă de 24 de bani. Tradus, asta înseamnă că trebuie să fac un transfer de vreo 5-6 cenţi în contul Vodafone. Şi, cum nu mai vreau alte penalizări, asta o să fac.

Experienţa Spania.
Timpul m-a învăţat că atunci cînd un spaniol îţi zice că ‘da’, fii mai mult decît sigur că, în cele din urmă, va fi ‘nu’. Pentru că, pur şi simplu, nu le stă în caracter atunci cînd zic ceva să se ţină de promisiune. Soarele e de vină, am mai spus-o. Nu ştiu de ce am ales introducerea asta, cred că din reflex, dar în fine.

Aveam un abonament care avea incluşi 150 de mega în roaming. Între timp l-am schimbat pentru alte beneficii interne, dar nu se specifica nimic de internetul în roaming. Am presupus că încă mai am. Prost, de altfel, pentru că se pare că nu mai aveam. Fără să ştiu, am continuat să-mi dau check in după check in peste tot pe unde am ajuns în vacanţă, fapt pentru care mi-a venit o factură în valoare de X euro, din care vreo 20 dintre ei reprezentau consumul de net în străinătate.

Sun la relaţiile lor cu clienţii (#3). După ce mi s-a explicat că odată cu schimbarea abonamentului am pierdut şi cei 150 de mega valoroşi din roaming, dau o replică de zile mari:

Dar, ştiţi, mie nu mi s-a spus nimic de acest lucru…!

Replică pe care duduia a luat-o de bună! După ce m-a sfătuit prieteneşte ca nu cumva să se mai repete pe viitor, a luat minunata decizie de a-mi înapoia banii pe care i-am cheltuit pe net în roaming. Am rămas prost. Păi unu la mînă: dacă ştiam treaba asta, aduceam şi nişte filme pe 3G pe telefon şi doi la mînă: vă daţi seama cît de nedezvoltaţi mintal sînt spaniolii ăștia, încît pun botul la orice scuză pe care le-o dai? Încerc să găsesc o comparaţie, dar o caut şi n-o găsesc (toate comparaţiile să apeleze la mine). Oricum, lăsînd gluma la o parte, frumos din partea lor, mai cu seamă că nici n-a fost vorba de un trafic nesimţit (doar vreo 28 de mega). Poate dacă era mai mult, aceste paragrafe n-ar mai fi existat.

Concluzii finale.
Deja am scris prea mult şi mi-e lene să le mai trag eu, mai trageţi-le şi voi, în puşca mea.
Doar o întrebare: haideţi să luăm cazul spaniol şi să-l transpunem în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Imaginaţi-vă cum ar decurge o discuţie cu un reprezentant al serviciului de relaţii cu clienţii din România dacă i-ai spune că tu nu ştiai că abonamentul tău, schimbat de tine în deplinătatea facultăţilor mintale, nu mai are net în roaming ca ăla de l-ai avut înainte. Vă imaginaţi cum ar fi? Deja vă umflă rîsul? Şi pe mine.

foto: Movistar

Similar Posts:

Cum a pierdut Málaga într-un kilometru şi jumătate
Superstiţii la spanioli

Comments 2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *