Cum a pierdut Málaga într-un kilometru şi jumătate

Dintr-un oarecare motiv nu am văzut meciul. Un meci pe care toată lumea îl aştepta cu sufletul la gură şi cu speranţa că cine ştie, poate dă Dumnezeu şi Maica Domnului să o vedem pe Málaga în semifinale.

Era 20:50, meciul începuse de curînd, iar eu eram pe străzi. Mai nimeni mergînd, toată lumea era concentrată la terase şi prin baruri să-i vadă pe andaluzi, motivaţi fiind de echipa asta miraculoasă şi de berile reci. Mai erau şi cîteva locuri unde se transmitea cealaltă confruntare dintre Galata şi Madrid, dar asta era primordială.

S-a făcut 9 fix şi a trebuit să intru într-un loc, singurul mod în care puteam fi la curent cu situaţia de pe teren fiind livescore.com. Nu mi-a venit să cred cînd am văzut deodată 1-1, îmi şi ziceam în minte că dacă rămîne aşa scorul, se califică. Apoi s-a făcut 2-1 pentru Málaga şi am zis că nu se mai poate întîmpla nimic.

Era 22:22. Am fugit din locul unde mă aflam pînă în centrul oraşului. Distanţa: cam 1,5 km. Începeau să se audă claxoanele maşinilor care anunţau apropiata victorie. Într-o staţie de autobuz o ea îl întreabă pe un el, care avea căştile în urechi, ce se întîmplă, dacă s-a terminat deja meciul. El îşi dă jos căştile şi, cu un zîmbet care-i brăzda faţă ca de la Beba Veche la Sulina, îi spune fericit că e 2-1, că sînt practic calificaţi, mai sînt cîteva minute. Făcusem deja un kilometru în 5 minute. Claxoanele se înmulţeau. Eu încă alergam.

Se făcuse 22:29 şi m-am oprit din alergat. Mi-am tras sufletul mai mult timp (deh, ce să-i faci…), convins fiind că Málaga e deja calificată mai departe în Liga Campionilor. Pe la și vreo 40 aud o altă ea în fața mea care întreba pe un alt el ce s-a întîmplat cu Málaga, că auzise că a pierdut. Mă și gîndeam că ia uite-o și pe asta cum se bagă-n seamă. Celălalt eu îi răspunde că nu știe, că asta încerca și el să afle. Atunci intru pe livescore şi, stupoare, văd minunea. Nu-mi venea să cred! Ajung acasă, intru un pic pe twitter să văd ce zice lumea, aflu că a fost furată de arbitru, de-al naibii nu vreau să dau drumul la televizor, mă apuc să scriu postul ăsta şi mă pregătesc de somn.

Păcat… poate că mîine aş fi publicat alt articol cu ecourile victoriei Málagăi la Dortmund. Sau niște poze cu steagurile cu culorile echipei care stau arborate prin centru de o săptămînă încoace. Putea fi o noapte albă de neuitat pentru suporterii de aici. Doar că totul s-a dat peste cap într-un kilometru şi jumătate.

Acum e linişte pe străzi. E trecut de 1 noaptea și nu mai claxonează nimeni.

Similar Posts:

Comparaţie Vodafone RED - Spania vs România
Cum am sunat la relaţii cu clienţii. De trei ori!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *