Cu copilul la concert
În topul celor mai populare locuri unde te poate enerva un copil (care nu este al tău) la culme conduc detaşat avioanele şi concertele. Tot timpul le vine să plîngă, să se smiorcăie şi să facă precum copilul din reclama la capişoane. Pe moment îţi vine să le dai cu ceva în cap, să le faci ceva să tacă naibii din gură, dar după o clipă de gîndit profund, îţi dai seama că nu ei sînt de vină pentru ceea ce fac, ci părinţii.
Aseară eram la un concert de muzică clasică, îndeplinind funcţia de spectator. La un moment dat văd familia minune. Era în faţa mea cu două rînduri. Copilul în stînga, tata în mijloc şi MILF-ul în dreapta. Responsabil însă pentru buna conduită a pacostei era masculul. De cum a început concertul, ăla mic a început să se zbenguie, să vorbească tare, să dirijeze cînd îl apuca. Numai că taică-su îl băga în seamă la toate prostiile, îi arăta cine cîntă, ia uite oboiul ce frumos e, uite acuma cîntă tuba, acum fii atent ce sunet nobil au contrabaşii ăştia… MILF-ul stătea şi nici nu-i băga în seamă. Mai bine i-ar fi dat nişte ţîţă. Apoi, altă odraslă de sex feminin, în faţa ăstora cu un rînd. Aia era mai tăcută, dar jucăuşă. Se suia la tati în braţe şi îl trăgea de O.R.L., oftalmologie şi dermatologie. Cei din jurul lor nu ziceau nimic şi se uitau în continuare la concert şi, după pauză, la simfonie. Nimeni nu i-a făcut nicio observaţie, toată lumea era foarte amabilă, zîmbea, chiar unii intraseră în joaca celor doi.
Deci cine e de vină? Tati şi cu mami care în loc să chinuie copilul cu ceva ce habar n-are el, mai bine-ar sta cu toţii acasă şi s-ar juca: copilul cu jucării şi părinţii cu celelalte jucării.
pîsî: mi-aduc aminte de o măsură comunistă, dar eficientă, de la nu ştiu ce teatru din Bucureşti, unde scria clar în program că accesul copiilor sub 7 ani la spectacole este strict interzis.
Sunt de acord cu faptul ca sub 7 ani nu ai ce sa cauti la concerte pentru oameni mari. Sunt alte chestii interesante si pentru ei, slava cerului.Nu stii cat ma enerveaza faptul ca in astfel de cazuri unii oameni devin amabili si zambesc in astfel de situatii( gratuit)desi au fost deranjati in timpul programului.Ca sa o scurtez: copiii trebuiau sa ramana acasa cu bona ,si parintii la concert. Daca n-au bona, atunci ramaneau acasa si ei .Copiii, cer si sacrificii. Parerea mea.
Tie, numa’ bine!
bag seama ca toata lumea are copii aici… cine stie, cunoaste
Eu zic ca ar fi trebuit ca mami si tati sa isi ia niste instrumente de plastic, sa stea acasa in sufragerie si sa le cante copiilor. Care eventual sa arunce cu rosii- tot de plastic- in ei. Muzica buna este pentru oameni de calitate nu pentru cartoane.
Pe mine m-a amuzat postarea ta dar imi inchipui cat de mult ti-a taiat cheful o astfel de scena.
La noi la filarmonica vin elevi adusi ,,cu forta” de doamnele profesoare cu promisiunea ca le da un zece la muzica.Macar de i-ar tine sub observatie. Ca numai de auditie nu stau ei! Se zbenguie, le suna telefoanele, ba chair asculta muzica lor preferata in casti.Si doar au o varsta. Ala micu’ de care ai povestit n-are saracu’ nici o vina. Ciudati sunt parintii care au avut proasta inspiratie sa vina cu el.