De data asta n-am fost hapsîn, ceea ce e mirobolant. Şi oricum, frate, cît să mănînci? Trag linie şi constat că:
- ouăle 1 şi ouăle 2 au fost bune, păcat că n-am dat de unul cleios aşa cum îmi place mie;
- salata de boeuf încă o mai savurez;
- icrele s-au terminat demult;
- ciorba de miel am mîncat-o exact cum mă aşteptam: puţină zeamă;
- sarmalele continuă să rămînă în top, ca de fiecare dată;
- iar am încercat să văd dacă-mi place friptura de miel şi nici de data asta n-am reuşit să trec de test, cu toate că era grozavă (după spusele celor cărora le place);
- cea mai bună legumă e porcul;
- pasca s-a păscut aproape în întregime;
- cozonacul l-am ciopîrţit, acum este devastat, dar încă excelent.
courtesy of Daniela
În concluzie, continuu să nu-mi placă a mielului carne şi sînt în limbă după cozonac. Şi în sfîrşit am ascultat de sfatul lui Super Mamaee născut în vara lui ’94, într-un concediu în afara hotarelor, care spunea: “Nicule, nu fi calic! Aiiiaiaiaiai…”
L.E.: Iulia mi-a adus aminte de drob. Uitasem de el, a existat, dar am omis să-l imortalizez. Unde mai pui că e cam singura mîncare pe bază de miel pe care o pot îngurgita fără probleme. A fost delicios.
Uaauuu, ce de bunătăţi! Ce de bu-nă-bu-nă-tăţi!
Cel mai mult pe mine mă încântă pasca! E mi-ri-fi-că! Dar nu văd să fi zis ceva de drobul de miel, dacă tot nu-ţi place friptura!
Numai bine… şi să-ţi fie de bine masa de Paşte!!
🙂
=)) din ’94 pana-n 2009 e ceva vreme ;)) Te misti cam greu :d
@ Acceaşi TU: Oops, băgăm L.E.
@ Zeddy: Mai bine mai tîrziu decît mai devreme. 🙂
Aşa, aşa, mulţumesc, mulţumesc că m-ai luat în considerare! Şi am avut eu o presimţire că n-are să fie acelaşi sentiment ca pentru friptura de miel! Pupa-m-ar tata, Nostradamus, că de la el am moştenit amestecu’ senzitivo-perceptiv şi socio-emoţional! Muhahahaaa…
Numai bine!
🙂