Cocalari maşinişti

Am auzit mulţi oameni care critică faptul că te pozezi cu o maşină de pe stradă. Într-adevăr, este o atitudine de cocalar al timpurilor noastre. De ce ne pozăm cu tablouri, stînci, ape, monumente istorice sau simple peisaje ale mediului înconjurător? O maşină nu este la rîndu-i o artă?

Am văzut ieri ceva ce rar vezi pe stradă – un SLR McLaren. Era parcat într-o zonă de pe litoral, unde poţi liniştit să îţi tai venele din toate punctele de vedere (maşini, femei, case, iahturi). Mă tot uitam la maşină, știam că e de coca să-i fac o poză, dar, într-o clipă de curaj, mi-am luat cordul între premolari şi l-am pozat din lateral faţă. În fond, aşa cum te pozezi cu marea (care de fapt e o apă), cu muntele (care de fapt e o piatră), de ce nu te poţi fotografia cu o maşină (care de fapt e o tablă)?

De aici şi pînă la a pretinde că e a ta, intrăm în altă discuţie şi dacă o dăm în polemici, o luăm pe coclauri cocalarice şi subiectul nu merită osteneala.