Cîteva gînduri la final de Breaking Bad

N-am fost eu mare fan seriale mai niciodată. Doar în copilărie, forţat de împrejurări, am văzut Sunset Beach, Santa Barbara, nişte episoade din Sclava Isaura şi parcă Salomé. Dar în ultima decadă clar nu am mai văzut nimic. Toate astea pînă în toamna trecută cînd, la recomandarea unui prieten, am început să mă uit la Breaking Bad. Cred că abia se difuzase ultimul episod din toate timpurile în SUA cînd eu abia eram la început. Şi, cu toate că m-a mîncat în fund să mă dau pe twitter fix în clipa în care @ellunes îşi vărsa nervii asupra eternului Vasile, dezvăluindu-i finalul întregii capodopere, am continuat să mă uit la film serie după serie, în speranţa că poate totuşi nu moare.

Serialul, chiar dacă la o primă vedere pare tras de păr, e excelent. Te face să intri în mintea oricărui personaj, insistînd uneori pe orice rahat (chiar şi pe o amărîtă de muscă un episod întreg – mă rog, paralela rahat-muscă e cam din aceeaşi poveste), în fond asta fiind şi ideea de bază – să simţi ce simt şi ei. Protagonizat de mari actori anonimi de care nu am auzit niciodată, filmul m-a făcut să învăţ numele fiecăruia dintre ei şi să-i asociez pe viitor, fără doar şi poate, cu BB. Atît de tare mi-a plăcut tot, încît mai-mai că într-o zi eram pe punctul de a-mi cumpăra un tricou cu Los Pollos Hermanos pe care l-am văzut la mall ca tot românu’. Poate chiar am s-o fac pînă la urmă.

Nu în ultimul rînd, pentru că nu am citit nicăieri un astfel de mesaj, aş vrea să mulţumesc tuturor site-urilor de torenţi, precum şi subtitrărilor de pe regielive pentru aportul adus la vizionarea cît mai necostisitoare a serialului. Mai departe, cine vrea şi are timp să-l vadă, nu pot decît să i-l recomand cu ardoare, mai ales că nota de pe IMDb este încă 9,5, ceea ce, după cum se obişnuia la şcoală, se rotunjeşte la 10.

foto scmp.com

Similar Posts:

Cum să-ţi faci ţara de rîs şi de bătaie de joc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *