O seară perfectă: Chick Corea şi o şaorma

Aseară am fost la Chick Corea şi John McLaughlin. Au închis festivalul local de jazz cu un concert extraordinar în care au mai cîntat Christian McBride (bas), Kenny Garrett (sax) şi Vinnie Colaiuta (tobe). Despre Five Peace Band, aflaţi mai multe de pe net. Ce pot să spun este că în cadrul Bucharest Masters of Jazz (unde au concertat tot ei pe 26 octombrie) biletul VIP era 300 de lei (cam 80 €) şi aici a fost 65 €. E de înţeles.

După minunatul concert mi s-a făcut foame. Îndreptîndu-mă agale spre casă cu 140 km/h, cu gîndul la faptul că din ditai lenea mîncasem la prînz puţină pîine cu unt şi cu gem, surzit de zgomotul înfiorător al maţelor chiorăinde şi inconştient în privinţa sănătăţii corporale, am hotărît să mănînc o şaorma! Planul era foarte bine stabilit: intru la Plaza Mayor, iau şaorma la pachet şi o mănînc acasă, pentru că se mai ivise şi o problemă ce avea legături vaste în domeniul fiziologic. Zis şi făcut, iau şaorma (care vine cu cartofi separat şi un suc – 6,50 €) şi vin acasă şi mai agale (141 km/h). Lăcomia indescriptibilă cu care mă confrunt încă din fragedă pruncie nu m-a abandonat nici în aceste momente şi astfel am început să bag cîte-un cartof pe gît tiptil, tiptil pînă cînd am ajuns în dreptul bordelului de lîngă mine şi am rupt ciolofanul de la şaormă. Nu mai puteam, simţeam că înnebunesc. Parcă mă şi vedeam în vremile bucureştene cînd ziceam de alţii de cum or putea să mănînce şaorma la volan? Ei, uite că am aflat; se poate foarte bine şi se mănîncă la fix, mai ales cînd e foamea mare. Am luat o gură, mai aveam 200 de metri pînă acasă. Am mai luat o gură, 100 de metri. Ajung în faţa porţii, iau telecomanda, mai iau o gură, deschid poarta, mai iau o gură, intru în garaj şi mă opresc. În momentul ăla am început să mănînc ca haplea şaorma, să beau cu nesaţ din Cola şi să mătrăşesc cartofii. Am uitat şi de problema din domeniul menţionat mai sus şi am mîncat-o cu cea mai mare poftă posibilă. A fost exact ca atunci cînd îţi place la nebunie de cineva, rabzi, te tachinează, te întărîtă, o divinizezi, o vrei cum nu vrei pe altcineva şi, dacă ai avea şansa, ai sări pe ea şi ai zăpăci-o. O explozie totală!  Aşa mi-a explodat mie şaorma asta în burdihan aseară şi pe cîntar azi dimineaţă. În fine, abia apoi am parcat maşina pe locul ei.

Asta da seară perfectă!… Apropo, vă mai amintiţi hitul neaoş al fetelor de la Candy, melodie copiată flagrant după mult mai apreciata “Larger Than Life” a băieţilor din fundu’ străzii?

Similar Posts:

Background pentru cei aflaţi în domeniu
Jurnalista genială

Comments 9

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.