Chestii care mă ene (VII)

Balada unui om nervos
de Naicu

Cînd sînt în pofte sau nevoi
Şi n-am cum să m-apuc de coi,
Îmi fac curaj să ies din casă
Spre-a lua ceva de pus pe masă.

Şi uite-aşa mă duc încet
La supermarketul discret
Din colţul străzii-ori mai departe,
Că am bolid de nu se poate.

Şi-acolo intru, iau un coş,
Încep să mă mişc ca un moş
În căutare de-ale gurii,
Păstăi, mărar şi-un pic de curry.

Îmi iau o Cola şi-un Vichy,
Pîine tăiată în felii,
O apă plată şi-un şampon,
Ca să îmi umflu-al meu breton.

Dar partea ce mă enervează
E-atuncea cînd mă duc la casă,
E coadă numai cînd stau eu,
Ca să-mi irite nervul meu.

Şi mai presus, ăl dinainte
Începe-a înşira cuminte
Detalii despre al lui păs
Casierului, iar eu mă băs.

Mă băs doar psihic, ce gîndiţi?
Că nu poţi sta colea să-nghiţi
Ce bazaconii are-n cap,
De-mi vine uneori să-l bat.

Iar de mai are şi-o problemă
C’un cod de bare, vreo dilemă,
Pe loc declar în mintea-mi: “Nene,
E-o
chestie care mă ene!”

Similar Posts:

Chestii care mă ene (VIII)
Am belit-o, fraţilor...

Comments 7

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.