Acum vreo două luni să fie, mă plimbam în lumea mea. Atenţia-mi distributivă s-a focalizat brusc pe o pereche de abibaşi în formă de teneşi de la firma aia a cărei imagine sînt. De obicei nu caut ţoale în mod ostinat, dar cînd îmi sare ceva în ochi şi-mi place, acord o mai mare importanţă pe moment. Am intrat în magazinul respectiv, i-am probat, a fost dragoste la prima vedere, chiar şi la a doua, m-am dus la casă şi i-am achiziţionat.

Fericire mare pe căpăţîna mea şi mai ales pe picioarele-mi. Nu i-am purtat excesiv, cam de două ori pe săptămînă maxim. Cum mersul zilnic se poate măsura în centimetri parcurşi, era ca şi cum nu i-am purtat. Numai că, într-o zi stăteam eu picior peste picior şi îi admiram. Deodată văd o chestie pe interior ca şi cum ar fi fost murdari. Dau cu mîna să se ia. Nu se lua. Şi cînd colo ce era?

Se rupseseră chiar în locul unde se îndoaie piciorul. Şi dreptul, şi stîngul. Dezamăgire mare, înjurături interioare (eram într-un loc public aflat la aproximativ 11582 m) pentru faptul că m-am cam aruncat la bani. Finalmente, îmi fac sejurul nedorit în ţărişoară şi mă întorc în diaspora cu gîndul că ştiu eu că la Carrefour e un cizmar. Îi repară el.

Îmi fac curaj şi mă duc joia trecută la locul prestabilit, cu abibaşii în pungă. Îi arăt, îi vede, eram convins că poate rezolva el cumva (că e şi el meseriaş), dar mă dezamăgeşte pe loc. Că nu se poate, că sînt dezlipiţi, că trebuie material, că aşa ceva nu se poate repara. Cu alte cuvinte, pot s-o sug cu patos şi să le zic “adio”.

Eram trist, faţa-mi era inundată de lacrimi de sînge, nu mai ştiam ce să fac, eram disperat. Într-un exces de zel şi o clipă de inspiraţie, intru la magazinul sportiv de unde i-am cumpărat.

- Bună ziua. Am cumpărat de la dv. acum aproape două luni aceste încălţări şi uitaţi ce mi s-a întîmplat.  Se mai poate face ceva?
- Mai aveţi bonul? Sau măcar cutia?
- (noroc că le-am păstrat) Da, sînt acasă.
- Perfect, atunci putem să vi-i schimbăm. Doriţi acelaşi model sau vă uitaţi la altele?
- HA?????? Ştiu că perioada de probă e de 30 de zile şi deja a trecut.
- Nu contează, acesta este un defect de fabrică şi se schimbă. O secundă să vedem dacă îi avem pe stoc. Ce număr sînt?
- 11.
- [...] Da, momentan nu îi avem, dar deja am făcut comandă, aşa că vă aşteptăm marţi după ora 3.
- Serios???? Şi dacă o să mi se întîmple acelaşi lucru cu ceilalţi?
- Vi-i schimbăm şi pe aceia. Dar e recomandabil să vă îndreptaţi atenţia spre alt model, ca să nu reveniţi ori de cîte ori se întîmplă lucrul acesta.

Am fost marţi după ora 3 şi i-am luat. Sînt noi şi frumoşi. Mi-au şi mulţumit şi m-au tratat de parcă eram regele în persoană la cumpărături în magazinul lor. Foarte amabili, cumsecade şi civilizaţi. Fără pic de dispreţ pe feţe, cu zîmbetul larg şi cu vocea caldă. Nu cu scîrbă, ifose, vomă şi muie ca în rromânia (că bine a preluat Cetin vorba asta).

La final, întreb acelaşi lucru ca la faza cînd mi-a înapoiat taximetristul telefonul uitat la el în maşină: PE CÎND ŞI ÎN ROMÂNIA TREBURI DIN ASTEA?