Aseară stăteam la stop. Erau două benzi: unu şi doi. Aud o sirenă, mă uit în retrovizoare, văd girofaruri şi pe toţi care se dădeau în stînga şi dreapta ca să treacă poliţia prin mijloc. Ăia de pe banda unu mai aveau la dispoziţie să zicem banda zero care se îngusta, deci nu avea rost să stai pe ea, că stăteai degeaba. Dar, ca să treacă poliţia, cîţiva s-au pus acolo. După ce s-au dus organele, încă era roşu. De lene, din comoditate sau pur şi simplu pentru că nu-şi făceau griji, au rămas acolo pentru a se pune în mişcare cînd se face verde. Ăia care erau în spatele lor pe banda unu n-au înaintat un centimetru, pentru a-i lăsa pe ceilalţi să reintre în şir. Orice puţoi de la Romană se băga imediat în faţa lor, spunîndu-şi în sinea lui  jegoasă (fără cratime şi semne de punctuaţie): “ia uitei şi pe proşti ăştia vam făcut fraerilor futuvăn gură de adormiţi!”