Cît costă nişte gropari ?

Pentru a putea îngropa un om, trebuie să ai taxele plătite la zi, să mergi cu actul de concesiune a locurilor, buletinul tău şi nu ştiu ce fel de ceferticat de la primărie. Taxa de înmormîntare la cimitir m-a costat aproape 5 milioane. Neaflîndu-mă în domeniu, întreb duduia de la casierie cît se dă la gropari. Mi se răspunde că “nimic, doar dacă vreţi dumneavoastră să vorbiţi cu ei”. Vine un pîrlit de gropar ca să mă însoţească la mormînt, să-i arăt unde e şi… să tratăm.

– Şi cum facem? Cît ne costă?
– Păi acuma cît ziceţi şi dumneavoastră, că e pomana mortului. Noi sîntem 6 care săpăm.
– 6? De ce aşa mulţi?
– Păi, ştiţi şi dumneavoastră, e cald afară, a venit vara, ne e şi nouă greu cu timpul ăsta.
– Bine, bine, deci zi-ne o sumă.
– Păi, sînt unii care dau şi 800, alţii care dau şi-un milion, un milion jumate de căciulă.
– DE CĂCIULĂ???
– Acuma cum credeţi şi dumneavoastră, că e pentru mort.
– […] 4 milioane, o sticlă de coniac şi batem palma?
– Păi, noi nu prea bem, şi cu vremea asta acuma, mai bine lăsaţi coniacul şi mai puneţi nişte bani acolo…

Aşadar, dacă e să te iei după gura lor, groparii costă mai mult decît taxa în sine de la cimitir. Groparii sînt 6 la o groapă de doi metri. Logica este unul sapă, 5 păzesc (ca la poliţişti). Groparii au parte de timp nefavorabil în orice perioadă a anului: vara e prea cald, primăvara şi toamna mai plouă şi e pămîntul nu ştiu cum şi iarna e prea frig. Groparii pot fi astfel consideraţi unii dintre cei mai bogaţi oameni de rînd din lume. Imaginaţi-vă o singură înmormîntare pe zi şi un milion de lei x 30 de zile = 1000 $ pe lună neimpozabili, nemaipunînd la socoteală salariul de bază.

România o suge rău de tot la capitolul ăsta. Şpăgii şi bacşişului li s-au făcut veşnică pomenire din neam în neam cu mult timp în urmă şi se pare că a fost făcută din inimă de încă mai dăinuie. Şi o să cam dăinuie în vecii vecilor. Amin.