Badigardu’ lu’ peşte

Dau să parchez într-o parcare publică din centru. În zonă, cîteva motociclete cu poliţişti şi nişte BMW-uri bleumarin cu girofar şi tot tacîmul. E clar, aici e ori tata, ori unchiul. Un pulifric de pe scaunul mortului dintr-o astfel de maşină pune o faţă de şmecher de Dîlga şi gesticulează cu limbă de moarte că eu ce mă bag acolo?!? Că mă-sa i-a luat parcare şi el are coiul mai gigant. Şi-mi dă de înţeles s-o şterg (eu cu geamurile închise la maşină).

Merg un metru şi întreb pe domnul poliţist cel mai proxim dacă parcarea în acel loc este interzisă. Îmi zice că nu, dar şi întreabă ironic: “Locuri sînt?” Îi răspund că încercarea moarte n-are, dar şi că un domn amabil mi-a făcut semn discret s-o întind de acolo imediat. Zice că pot merge. În fine, intru încă o dată în parcare, trec de jeg, găsesc loc şi parchez.

Hai sictir!

Similar Posts:

Aseară în Bucureşti
Problema cu şaorma

Comments 1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.