Memorie plină

De cîteva zile sînt mai împrăştiat ca niciodată. Îmi ies lucruri din cap, mă lasă baltă memoria, uit zile de naştere sau ce trebuie să fac, plec din casă şi mă-ntorc din drum că am lăsat vreun telefon pe masă sau mai ştiu eu ce. Noroc că nu trag uşa după mine cu cheile pe dinăuntru în broască, aşa cum mi s-a întîmplat o dată (şi singura, sper). Atunci a venit un om care se cheamă “încuietor” în traducere liberă şi puţin exagerată, dar de data asta s-a ocupat de o descuiere, deci pentru mine a fost “descuietor”. Trusa lui de unelte era compusă dintr-o hîrtie/carton (nu ştiu ce era) pe care a scos-o din buzunarul de la blugi. A băgat-o între uşă şi toc, prin îmbucătură, puţin deasupra yalei. A dat un pic în sus, un pic în jos şi, MAGIE, a deschis-o. Nu-mi explic cum, pentru că încuietorile sînt zdravene şi poziţionate în trei părţi. Dar a reuşit. Vă daţi seama că omul ăsta poate să intre în absolut orice casă din lumea asta? Din partea mea a avut toată admiraţia şi respectul din lume. Cost? 0 (zero), pentru că lucrurile astea sînt moca, intrînd în asigurarea obligatorie a casei. Exact ca şi la asigurarea maşinii căreia, dacă rămîi în renumita pană a omului care nu e deştept, îi este disponibilă o platformă pe care e urcată, fiind apoi lăsată la prima benzinărie/motorinărie din drum absolut fără niciun ban.

Similar Posts:

Spaniolul nesimţit posesor de Dacia Sandero
Slăbeşte acum. Întreabă-mă cît

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.