Autostrada groazei

Vorbesc despre bătaia aia de joc ce se chinuie să facă legătura între urbea minunată ce posedă străzile Ştefan Furtună şi Mătăsari şi cea care conţine strada Bucureşti. O nenorocire de drum cu două benzi pe sens, pe care nu o să-l termine parcă niciodată. Tîmpenia aia de asfalt prost pînă la/de la ieşirea spre Fundulea. O autostradă europeană, din România membră a Uniunii Migeacului, care pînă de curînd nu avea nicio picătură de combustibil. O labă cu 5 ieşiri mari şi late momentan, în condiţiile în care alte autostrăzi au zeci de ieşiri pentru orice sătuc la prima vedere insignifiant. Un drum ale cărui spaţii de servicii arată ca nişte locuri în care ţi-e şi frică să intri de cine ştie ce te poate aştepta acolo (mai ales pe timp de noapte, cu toate becurile lor), cu mizerii prin bude. Să nu uit de handicapaţii care aleargă ca idioţii, cu nelipsitele băgări în curu’ tău şi ţărăneştile flash-uri. Şi mai ales, cu obişnuita aglomeraţie de tip bară la bară.

Mi-aduc aminte de un moment în care, la celebrul km 36 (nu mai celebru ca cel de pe A1) mi s-a aprins beculeţul de la benzină. Şi prinsesem nişte blocaje de toată frumuseţea. Nu ştiam de existenţa acelui Lukoil amărît, dar funcţionabil din dreapta cum vii, dar ştiam de Lukoil-ul de pe centură. Ne rugam să nu mai prindem blocaj la intrarea în Bucureşti. Am avut noroc pînă la urmă. Nu pot să spun cîte penisuri mi-am băgat şi mi-am scos în cavităţile bucale ale cretinilor ălora care au proiectat autostrada fără o benzinărie. Una singură! Cică de acum ar fi. Şi or să mai fie. Păi, să pună, că la cîtă benzină se consumă cînd parcurgi doi kilometri într-o oră, se duce naibii tot rezervorul.

Similar Posts:

Superman Paleologu
România, mai rău ca Africa

Comments 3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *