Apel disperat de urgenţă

Sună telefonul.
– Îţi merge netu’ acasă?
– Merge.
– Pot să vin şi eu la tine, că nu-mi merge netu’ şi trebuie să fac ceva urgent!
– Bine, dar ajung pe la 7.
– E perfect!

Ajung acasă, deja mă aştepta în poartă nerăbdătoare. “Hai repede!”, spuse. Mi-am adus aminte că-i urgent, fugim pe scări, nici la lift nu mai stăm, intrăm repede în casă, dau drumul la calculator, se instalează în faţa lui, stă un timp, face ceva pe-acolo şi răsuflă uşurată.
După un timp, îmi iau inima-n dinţi şi o întreb:
– Nu te supăra că mă bag, dar s-a întîmplat ceva grav?

– Aaa, nuuu, nimic. Mi-a picat netu’, nu mi-a mers deloc azi şi la 7 fără 10 trebuia să culeg căpşunile de pe FarmVille, că altfel mi se uscau.
– Şi pentru asta ai venit pînă aici din celălalt capăt al Bucureştiului? Ca să-ţi culegi căpşunile?
– Da.

Ori sînt eu prea prost, ori prea prost.
În primul rînd că  îmi repugnă jocul ăsta. Şi Mafia Wars la fel. De ce trebuie să văd eu ce animale a mai muls X şi ce conifere a mai tăiat Y? Ce mă pasionează pe mine că Z mi-a dat nu ştiu ce energie zen? Nu mă interesează să văd tot felul de plăcinte cu răvaş, răsaduri şi gangsteri, ci pe unde a mai umblat lumea, cîtă burtă are fiecare, stadiul cheliei, poze noi etc.
În al doilea rînd, dacă ştiam pentru ce vine, îi recomandam din start un Furazolidon pentru genul ăsta de urgenţe.

pîsî: – De internet cafe ai auzit? – Aaaaa!… Nu mi-a dat prin cap.

Similar Posts:

Despre bateriile care ţin mult
Strigăt disperat de ajutor

Comments 16

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.