Aduceri aminte

Săptămîna asta am fost curpins mai mult ca oricînd de nostalgia trecutului. Am vorbit foarte mult despre casă, despre România aşa cum e ea vai de capu’ ei, dar o iubim, despre familie, despre Mama, despre Super Mamaee, despre tot ce mă leagă de ţară, de glia strămoşească. Am mai vorbit de mici, sarmale, cîrnaţi, salam de Sibiu, Borsec, Izvorul Alb, ba chiar şi de manele, cocalari şi piţipoance şi de cît de dor ţi se face din cînd în cînd de lucrurile astea mai ales cînd eşti departe de ele.


Cine a fost de vină pentru toate cele înşirate mai sus a fost Brahms. De la el a pornit totul începînd de marţi dimineaţă. De ce spun asta? Zilele astea îi cîntăm Simfonia a II-a pe care am lucrat-o de-a fir a păr în facultate. Şi-acum mi-aduc aminte cîte sute de ore am putut freca lucrarea asta la orele de orchestră din Cons. Şi chiar dacă unii dintre noi erau deja angajaţi în orchestre profesioniste şi o cîntaseră deja la un alt nivel, tot aveam obligaţia să mergem la cursurile facultăţii şi să o buchisim cu plebea. Am avut parte de un bun dirijor la Cons, de la care am învăţat multe lucruri pe care le aplic fix în ziua de azi. Chiar el spunea să ascultăm bine ce zice că o să ne prindă bine cînd o să ajungem mari. Dreptate a avut şi încă are.

Se pare că lucrările de care mă leagă sentimente puternice sînt acelea pe care le-am frecat cînd eram ori în liceu, ori în facultate. Zeci de ore de repetiţii, de stat cu frica în sîn dacă ne ascultă individual sau nu, uneori chiar ore de pierdut vremea, toate astea aprofundează lucrarea muzicală. Dacă stau bine să mă gîndesc, pot număra pe degetele de la o mînă* piesele  de care mă leagă amintiri profunde: Egmont de Beethoven, Rapsodiile 1 şi 2 de Enescu, Euryanthe de Weber, Ceaikovski a IV-a şi mai sus amintita.

Poate că merita să scriu articolul ăsta după ce-am făcut a IV-a de Ceaikovski acum cîteva luni; o simfonie pe care am cîntat-o cred că doi ani în facultate. Dar n-am făcut-o pentru că-mi place mai mult Brahms.

Vouă vă place Brahms?

* la persoanele care suferă de polidactilie

Similar Posts:

Cea mai mare violonistă din toate timpurile
O perlă din domeniu

Comments 6

  • Vai, Naicule! Ai imbatranit.. ai devenit nostalgic cu gandul la Racu si la Rapsodia a 2-a de Enescu…
    Nu-i asa ca pe vremea cand frecai Euryanthe la liceu, si apoi Ceaikovski la cons, iti doreai sa scapi cat mai repede de Romania asta vai de capu’ ei, de toti cocalarii, cu care se mai intampla sa fii si coleg? Iata! Ai ajuns acolo unde ti-ai dorit! Data viitoare, ai grija ce-ti doresti, ca sigur se va intampla!
    Imi doresc sa-ti doresti o zi buna! :*

  • Hai, mă, că era mişto. Ţie nu ţi-e dor de o jigodie împuţită sau de o hahalerrrră nenorrrrrocită?

  • Da, imi place … Brahms cand se serveste cu garnitura :) glumeeeesc. :P

  • chiar k e mishto sa ai aduceri aminte din astea….mie imi e dor de ce e mai frumos acasa…de bella mea,de SI a mea,de un teatru bun,de un balet,de breaza,de o cafea cu vecina…..asa e cand esti departe…

  • misto Goia, sa traiasca, ne-a invatat lucruri bune :D mi-e dor
    sa cant in orchestra :(((((((

  • @ octavia
    Pai Goia a fost printre ultimii elevi ai lui Österreicher… ceva i s-o fi lipit si lui, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.