Acasă

Acum ceva timp înregistram un filmuleţ pentru colecţia personală. Locaţia era drăguţă: plajă, o zi călduroasă de martie, soare puternic, coafura rezistă. Pe casetă sînt întrebat foarte politicos unde mă aflu, clipă în care rostesc poznaş cuvîntul acasă. Evident că mutra adoptată era de mişto, caterincă, ce-o fi. Însă în definitiv şi la urma urmei cam aşa era. Odată cu schimbatul prefixului telefonic, casa mea a suferit la rîndu-i o modificare. Dar acel cu adevărat acasă nu va înceta să existe vreodată. Locul ăla plin de atîtea şi atîtea amintiri, unde am venit la cîteva zile după ce m-am născut şi de unde am plecat cînd m-am făcut mare ca să-mi fie mai bine. Locul ăla unde trei fiinţe dragi s-au stins în acelaşi pat, pat în care de fiecare dată cînd stau la televizor mă cuprinde o linişte inexplicabilă. Locul ăla pe care trebuie să-l golesc fizic şi să-l păstrez în minte aşa cum îmi plăcea mie odinioară: o sîmbătă dimineaţă de primăvară, cu geamul abia deschis ca să intre aer proaspăt în casă, fiind trezit de ciripitul păsărelelor, de razele soarelui ce ajungeau printre crengile copacilor pe pernă şi de vocile îndepărtate din bucătărie ale dragelor mele dragi.

Similar Posts:

Ce-ar fi fost dacă azi erau 58
Şi mai am o întrebare

Comments 2

  • Atata timp cat le vei pastra in sufletul tau, mereu vei purta cu tine binele de “acasa”. Indiferent unde iti vor fii pasii, “acasa” o sa fie cu tine.

  • Pastreaza le intotdeauna asa cum erau odiniora cu persoanele dragi!!imi dau seama ca ai trecut prin momente grele dar viata asa este facuta noi trebuie sa mergem inainte si asta trebuie sa faci si tu…amintirile vor ramane pentru totdeauna nu ti le poate lua nimeni !!!pupik!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.