20 de ani de la primul clopoţel

Parcă a fost ieri. Normal că a fost ieri, că doar ieri a fost 15 septembrie. Din ’90 şi pînă acum s-au dus 20 de ani în care ne-am făcut oameni mari. Iar eu, de 20 de ani, scîrţîi şi tot scîrţîi, şi tot nu scîrţîi cum trebuie. Chiar dacă-mi doresc să o fac perfect, n-o să se poată niciodată. Pentru că muzica e un lucru pe care puţini ajung să-l înţeleagă în adevăratul sens al cuvîntului. Şi poate nici aceia. Pentru că ceea ce stă la baza formării unui artist/om adevărat e modestia. Cine are tupeul să spună că le ştie pe toate, se înşală amarnic. Oare cum ar arăta lumea asta dacă toţi am avea bun-simţ şi am fi modeşti? Cred că foarte plictisitor; n-ar mai exista comparaţii. Exact ca în bancul cu de ce s-a inventat ciocolata albă: ca să se murdărească şi negrii la bot.

Editare Tîrzie: cică 15 sept. 1990 ar fi picat într-o sîmbătă, aşa că băgăm un 17 la erată. Scuzaţi.

Similar Posts:

The American (2010) sau cum înşală aparenţele
Scuzaţi deranjul !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *