Oricît de pierdut în diaspora aş fi, nu pot uita că azi e ziua la ţărişoară.
M-am rupt de ţară, recunosc. Aseară s-a întîmplat să mă uit la televizor cu ocazia alegerilor. Eram curios să văd ce hoţi mai cîştigă. Că veni vorba, mi se pare mie sau din ce în ce mai mult îşi bat joc de noi? De ce e din ce în ce mai pregnantă impresia că electoratul e bun numai în ziua de votare? Odată cu a noua bătaie a ceasornicului post meridian, nimeni dintre noi nu mai contează, doar ei, marii cîştigători ai loteriei unei ţări.

Iar în astfel de momente îmi aduc aminte de viersul dulce al lui Eminescu, ce aşternea pe hîrtie (pe lîngă alte laitmotive vitejeşti şi triumfale) următoarele: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Tînără mireasă, mamă cu amor!/ Fiii tăi trăiască numai în frăţie/ [...] Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”