Joi, 11 Martie 2010
Contracanditatul Coiului de Aur
via andrutza
Miercuri, 10 Martie 2010
Prînzul în oraş
moto: lucrurile astea o să mă omoare într-o zi.
Îmi displace ideea de a sta să mănînc înăuntru la fast-food din motive pur igienice. Dacă în mult iubita ţărişoară nici nu se pune problema, restaurantele de genul ăsta fiind considerate de lux, afară nici nu-ţi vine să intri de cîtă mizerie găseşti. Cît or mopui ei şi tot degeaba. Totuşi există şi fast-food-uri curate (foarte puţine însă) unde se poate vieţui acceptabil la o masă. Problema se schimbă radical dacă ai tot timpul liber din lume. Şi-atunci e de preferat luatul mîncării la pachet şi consumul unei vite colesterolice în diferite colţuri pline de încărcătură emoţională ale mediului înconjurător, locuri care devin pe zi ce trece din ce în ce mai puţine.
Marţi, 9 Martie 2010
Ziua fără TVA, o mare porcărie
M-am transpus pentru o clipă într-o zi premergătoare unui praznic important din hipermarketurile bucureştene. S-a întîmplat ieri la Media Markt, unde a avut loc ziua fără TVA la produse. Cu alte cuvinte, orice-ţi luai era cu 16% mai ieftin (asta nemaipunînd la socoteală că preţul normal crescuse cu 15-20%, deci tot cam pe-acolo ieşeai). Cu toate astea, prostimea a fost atrasă în masă. M-am dus şi eu din pură curiozitate (data trecută am ratat), dar şi pentru a cumpăra două produse imperios necesare fix ieri. La prînz am achiziţionat unul, pe celălalt nu-l aveau pe stoc, dar mi-au zis că-l aduc după-masă. Le-am comunicat că sînt căpşunar, că am ceva de lucru vreo două ore şi să-mi păstreze una bucată pentru seară, că trec să-l iau.
Întors de pe plantaţie, am revenit la M.M. pe la 8pm. Dacă la 3pm era destul de civilizat, seara (cînd toată lumea a ieşit de la serviciu) a fost infernal. M.M. este situată în incinta mall-ului gării. Liniştit mi-am luat gîndul că aş putea lăsa maşina în parcarea subterană, coada întînzîndu-se pe mai bine de un kilometru. În magazin erau deja rafturi întregi goale. LCD-uri, camere DSLR, laptopuri, frigidere, jocuri, toate se vindeau ca pîinea caldă. Mi-am luat mult rîvnita electrocasnică şi m-am pus la coadă o oră.
Şi da, toţi oamenii de la parter din fotografiile de mai jos nu se plimbau pe la rafturi, ci stăteau la coadă să plătească undeva la casele din planul drept îndepărtat al imaginii.
Luni, 8 Martie 2010
Doamnelor, domnişoarelor…
Femeia e ca o vioară: trebuie să-i cînţi în strună. (un clasic romantic în viaţă)
La mulţi ani!
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Vineri, 5 Martie 2010
Mai facem nişte rechemări în service ?
De ceva vreme a apărut un nou trend la maşinile asiatice: descoperirea unor varii probleme şi rechemarea lor la service pentru reparaţii (Toyota e lider de necontestat). Honda a rechemat nişte modele de Civic şi Accord din 2001-2002 pentru probleme la airbag. Numai că azi vorbim aici despre modelul Honda Civic 2007 care vine din fabrică cu o problemă la pedala de ambreiaj. Pe lîngă “ţac”-ul (normal din punctul lor de vedere) care reprezintă momentul de anulare a funcţiei cruise control, după un anumit timp de la achiziţie apare un ditai “clanc”-ul. Să zicem pe la 4000-5000 km, în special cînd temperatura e mai mare de 12-15°C. Este al naibii de deranjant, chiar dacă, tot din punctul lor de vedere, nu afectează decît sistemul auditiv uman şi nu cel tehnic al maşinii. Însă cine-i poate crede?
Există un buletin de service internaţional care menţionează această problemă. Recomandările sînt clare: dacă un client vine la service cu această chestiune se va trece la gresarea pedalei de ambreiaj. Dacă problema continuă/reapare, se va monta o nouă pompă de ambreiaj (variantă cică îmbunătăţită).
Miercuri, 3 Martie 2010
O simplă cunoştinţă
Să zicem că alegi calea diasporei din diverse motive. Definitiv. Mai revii în vacanţe pe-acasă să-ţi vezi rudele care ţi-au mai rămas, prietenii. Înstrăinarea ta faţă de ei şi a lor faţă de tine e deja înfăptuită. Nimeni nu-ţi mai e cu adevărat rudă sau prieten. Judecînd la rece, nici n-ai avea cum. Ce pretenţii ai? Acum fiţele ţi s-au urcat la cap, ai uitat de unde ai plecat, nu-ţi mai aduci aminte cînd mîncai pîine cu american cola. Dar să mai zicem că tu ţii minte toate astea şi revii de fiecare dată cu plăcere, dor de casă şi poftă să-ţi vezi ai tăi prieteni. Te mai consideri unul de-al lor? Greşit, pentru ei nu eşti decît o simplă cunoştinţă. E foarte firesc, avînd în vedere că ochii care nu se văd sînt invizibili se uită şi mai ales că nu poţi păstra o prietenie intensă (cum poate ai avut odinioară) prin intermediul unui telefon, sms, chat sau webcam.
Atunci la ce mai contează bucuria ta cînd te întorci acasă? Păstreaz-o pentru tine.
