2(0)16 cuvinte

Surprinderea, aşa cum e definită în DEX, e ceva ce ţine legat de o neaşteptare, ceva neprevăzut, o surpriză. E drept că am fost surprins când am aruncat o privire asupra lui 2015 şi am realizat că am dat cu subsemnatul aici doar de două ori. Apoi mi-am amintit tot ce am făcut de-a lungul anului şi nu am mai fost surprins deloc.

Nu sunt multe ideile pe care le am la început de 2016. Întocmai ca anul trecut şi cum probabil că va fi şi în anii următori. Mereu e doar o chestiune de timp. Nu cred că mai are rost să amintesc de bancul cu timpul…

S-au întâmplat multe între timp, dacă tot veni vorba. Probabil că una dintre cele mai mari schimbări e faptul că scriu cu “â” şi “sunt”, abandonul unor anumite reţele sociale, dar şi concentrarea pe o oarecare educaţie fizică. Mai rămâne în plan educaţia psihică, dar asta i-o lăsăm anului care abia a început.

În linii mari nu prea mai am nimic de adăugat. Dacă totuși va fi ceva, aici ne vom vedea până în ziua în care, evident, nu ne vom mai vedea niciodată. Şi cum niciodată nu trebuie să spui niciodată, vă las în compania lui Gabriel Dorobanţu, că el o zice mai bine.

Citeşte mai departe »

Share Button

1 comentariu

Gramatica e sexy

Nu ştiu alţii cum sînt, dar pe mine mereu m-au atras oamenii cărora gramatica şi ortografia nu le-au fost indiferente. E din ce în ce mai mare lucru în ziua de azi să ştii să pui o virgulă/cratimă acolo unde e nevoie sau să fii destul de capabil încît să-ţi dai seama de diferenţa dintre “i”, “ii” şi “iii”.

Băi, oameni buni, e chiar al naibii de excitant să vezi un “băga-mi-aş” sau un “scotea-mi-aş” scrise corect. Adică dacă mi-ar scrie Emily Ratajkowski pe Whatsapp un mesaj de genul “vin-o la mine sant singuryka te poopik”, m-aş duce glonţ la ea acasă aş corecta-o. Ok, poate nici eu n-oi fi perfect (da, sînt conştient că scriu în continuare cu î din i şi cu “sînt” – am explicat o dată, nu mai repet), dar atunci cînd dau de unele specimene ca cel pe care-l vom analiza azi, nu am cum să rămîn indiferent.

Citeşte mai departe »

Share Button

15 comentarii

Cum am rămas prost de trei ori într-o singură zi

Imaginaţi-vă un orăşel într-o zi aglomerată de sărbătoare. Să-i spunem carnaval acestei sărbători. Şi mai imaginaţi-vă multă lume pe stradă disperată să ajungă dintr-un colţ al altuia al orăşelului. Mai adăugaţi şi nişte anunţuri mari cît o zi de post prin care se recomandă participanţilor la trafic folosirea transportului în comun din cauza aglomeraţiei. Şi nişte oameni care chiar respectă acest lucru.

Citeşte mai departe »

Share Button

2 comentarii

Deci se poate

Blogul ăsta a ajuns de ceva vreme să fie un fel de loc de dat cu capul. Atunci cînd mă lovesc de cîte vreo problemă, dau aici cu user-ul şi parola şi mă apuc să scriu. Nemaifrecventîndu-l în ultimul timp, diferitele nemulţumiri s-au concentrat pe problema avioanelor şi a companiilor aeriene.

Dar, de data asta, apropiindu-se sărbătorile de iarnă, e loc şi de un articol pozitiv.

Pe scurt povestea stă în felul următor:

Am cumpărat bilet pentru două persoane cu Blue Air. Acelaşi cod de booking, acelaşi traiect, acelaşi [insert here ce vrei tu]. Toate bune şi frumoase pînă în momentul realizării check in-ului online, unde calculatorul (în lipsă de cunoştinţe sentimentale între persoanele care călătoresc) a alocat locuri separate în avion. Logic şi la mintea cocoşelului este că atîta timp cît doi oameni cumpără un bilet laolaltă, îşi şi doresc să zboare unul lîngă celălalt, fără a mai cheltui nişte bani de pomană pentru nişte locuri în avion.

Moment în care am dat un twit.

Şi ce să vezi? A doua zi primesc răspuns la twit de la Blue Air în care mi se spunea să le trimit un email pentru a soluţiona problema apărută. Cine s-ar fi gîndit că totul o să se rezolve atît de simplu? Nimeni. Şi uite că totuşi locurile au fost schimbate nu doar pentru dus, dar şi pentru întors – bonus din partea companiei.

Acum nu mai am decît un singur dubiu: ori s-au călit flagrant după treaba asta antologică, ori chiar încep să se mişte lucrurile. Sper totuşi să fie ambele variante. 🙂

Share Button

1 comentariu

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Cum s-a votat în turul I la Málaga

Dacă vă gîndeaţi că la Málaga nu au fost probleme în ceea ce priveşte organizarea şi buna desfăşurare a primului tur al scrutinului pentru desemnarea preşedintelui României, vă înşelaţi amarnic. La fel ca şi în alte metropole europene de unde am aflat cu toţii deja ce s-a întîmplat, şi în orăşelul aflat în sudul Spaniei problemele nu au contenit.

Imediat după ce m-am trezit de dimineaţă, mi-am făcut o cafea şi am pornit televizorul să aflu ultimele informaţii referitoare la prezenţa la vot în România. Era deja ora 10 şi mai mult de 6% dintre votanţi deja îşi exprimaseră opţiunea. De afară încă nu se auzea nimic. Abia pe la prînz au început să apară veştile, cea mai picantă fiind aceea în care însuşi Ion Ţiriac s-a urcat în avionul personal ca să vină la Bucureşti să voteze pentru că la Paris nu a putut. Iar mai departe ştim cu toţii ce s-a petrecut: Londra, München, Madrid, Viena etc.

Atunci au început să se contureze primele temeri cu privire la Málaga, concretizate în întrebări de genul “o fi coadă şi aici?”, “oare cîţi s-or fi dus la vot?”, “ce-o fi acolo?”, “cît om aştepta să votăm?”, întrebări al căror răspuns nu-l puteam afla decît mergînd la faţa locului.


Citeşte mai departe »

Share Button

2 comentarii

Strigător la cer! O aeronavă a companiei Blue Air a ajuns mai devreme la destinaţie

Clipe de coşmar pe un aeroport din Spania. Un avion al companiei Blue Air, care trebuia să aterizeze în această dimineaţă la Málaga, a ajuns la destinaţie cu mai bine de o jumătate de oră înainte de ora programată. Aeronava ar fi trebuit să aterizeze pe aeroportul andaluz la ora 10:10, dar un martor ocular aflat pe autostrada MA-21 (care  face legătura între Torremolinos şi Málaga) a ţinut să facă nişte declaraţii absolut cutremurătoare:

Mă îndreptam de dimineaţă spre muncă, pe drumul de zi cu zi, cînd, la un moment dat, ajuns în dreptul aeroportului, am văzut un avion care se apropia de pista de aterizare. Uitîndu-mă mai atent la el, am realizat cu stupoare că aparţinea companiei Blue Air, fiind inscripţionat ca atare. În momentul acela m-am uitat la ceasul de pe bordul maşinii şi nu mi-a venit să cred. Era în jur de 9:40.


Citeşte mai departe »

Share Button

1 comentariu

Oameni după concert

Una dintre cele mai cîntate lucrări muzicale în această perioadă este Matthäus-Passion de J.S. Bach. Pentru cei care nu sînt în temă, este vorba de un oratoriu în care mai mulţi solişti vocali, două orchestre şi două coruri aşezate în oglindă pe scenă, precum şi un alt cor de copii, interpretează laolaltă un text biblic după Evanghelia Sf. Matei despre Patimile lui Iisus Hristos. O lucrare genială a unui Bach aflat undeva trecut de jumătatea vieţii sale. Altfel spus, 78 de numere, multe coruri, recitative şi arii lungi interpretate de o soprană, un contratenor (sau mezzosoprană), doi başi şi un tenor care are rolul Evanghelistului.

Pe scenă timpul trece greu, mai ales din cauza numeroaselor numere de tacet în care nu ai de cîntat şi stai să-i asculţi pe ceilalţi. Dacă nu ştii puţină germană cît să înţelegi textul, ai mierlit-o. În sală timpul trece şi mai greu. Sînt foarte mulţi oameni care adorm la un astfel de spectacol, mai cu seamă că majoritatea sînt destul de în vîrstă, cu tot felul de probleme de sănătate. Şi cu toate astea vin la spectacol şi rezistă trei ore şi jumătate pentru o muzică pe care sigur au mai auzit-o de atîtea şi atîtea ori de-a lungul lungii lor vieţi.

Aseară, undeva după miezul nopţii, ieşeam de la concert şi ne savuram obişnuita bere binemeritată la barul de lîngă teatru. La un moment dat, trece pe lîngă noi o doamnă în vîrstă care se deplasa pe trotuar cu ajutorul unui cadru. Îi facem loc respectuos şi ne continuăm berea. După un minut apare aceeaşi doamnă cu acelaşi cadru în dreptul nostru. Voia să ne spună ceva, dar îi era greu din cauza oboselii. Apoi, cu vocea emoţionată, grăi: “M-am întors să vă mulţumesc. A fost extraordinar!” La sfîrşit adăugă: “Ce meserie frumoasă aveţi!” I-am mulţumit şi am dat bună seara. Cui am dat bună seara? Ei bine, unui om care abia merge,  care abia vorbeşte, care a stat atîta amar de timp la concert (nemaipunînd la socoteală drumul şi pregătirea), care ar fi avut toate motivele din lume să se grăbească spre casă (aşa cum au făcut-o unii care nici bine nu s-a terminat ultimul acord că au şi tăiat-o din sală) şi care, cu toate astea, s-a întors din drum agale ca să ne spună cîteva vorbe frumoase. Sînt mulţi care o fac, dar parcă niciodată nu am simţit atît de puternic cuvintele unui meloman. Aceşti oameni sînt cu adevărat Oameni.

Share Button

4 comentarii

Caut o poezie, da’ nu găsesc

Toate poeziile să apeleze la mine!

Cred că nici cît am fost la şcoală nu am fost capabil să învăţ o poezie atît de bine ca pe cea la care voi face referire. Atît de bine încît nu o mai ţin minte pe toată, nici titlul sau autorul. Este vorba de o poezie pe care am auzit-o recitată de regretatul George Pruteanu pe cînd prezenta Doar o vorbă “săţ-i” mai spun la TVR. Pe-atunci mă găseam în perioada în care înregistram emisiunile lui cu un dublu radiocasetofon vai de păcatele lui pe care-l aveam prin casă la vremea respectivă. Întîmplarea a făcut ca într-una din emisiunile sale să reproducă nişte versuri foarte simpatice ale căror autor nu le ştiu şi pe care aproape că le-am uitat. Cert este că ţin minte un pic mai mult de jumătate din poezie, aşa că hai să încerc s-o scriu din amintiri.

Citeşte mai departe »

Share Button

1 comentariu

Trei ţări, trei bănci, trei angajaţi

Îmi plac momentele alea din viaţă cînd oamenii simpli îţi fac oferte. Şi nu mă refer la orice bijburel care vine la tine pe stradă şi-ţi face o reducere de preţ senzaţională la ce ştiu eu ce produs sau la reclamele de la teleshopping care vin deja prefabricate cu reducerea inclusă în spot, ci la acei oameni ale căror acţiuni chiar au un impact (în) direct asupra ta. După cum veţi vedea, nu voi vorbi de sume exasperante de bani, sînt chiar infime, dar sînt nişte bani pe care dacă omul respectiv cu reducerea ar fi tăcut pur şi simplu din gură, i-ai fi dat din buzunar fără să-ţi dai seama.

GERMANIA, august 2009

M-am pomenit cu o amendă-n geam la maşină pentru că n-am parcat cum trebuie cu toate roţile pe trotuar, ci doar cu două, restul lăsîndu-le nepăsător pe carosabil. Suma de plată: 10 euro. Obişnuit cu amenzile spaniole de la 100€ în sus, asta chiar mi se părea o glumă proastă, dar, ca un bun platnic ce sînt, am zis să mă reped către o bancă spre a-mi plăti fărădelegea. Ajuns la ghişeu, încep o conversaţie într-o veritabilă germană de baltă:
– Guten Tag. Am primit o amendă şi vreau să o plătesc. Citeşte mai departe »

Share Button

2 comentarii

Invitaţie în Spania

diana-pap-wcFie că eşti sau nu în domeniu, sigur ai văzut acum două zile în presă cum o soprană din Timişoara a protestat vehement aşezîndu-se în plină stradă pe o scoică de wc abandonată de un oarecare nesimţit. Cu blugii în vine şi, cel mai probabil, din cîte reiese din fotografie, aşezată complet pe budă (lucru pe care majoritatea femeilor îl fac doar în propria casă), artista s-a lăsat imortalizată de mama ei (!!!) pentru posteritate şi publicitate. Cu toate că soprana a vrut să transmită un mesaj prin gestul ei şi să tragă un semnal de alarmă asupra nesimţirii care ne înconjoară, aceasta a uitat totuşi să tragă şi apa după ce şi-a terminat treburile stradale.

bideu pe strada malagaÎn orice caz, pentru că nu merită s-o lungesc prea mult pe seama acestui subiect urît mirositor şi cum fiecare e liber să spună dacă e de acord cu ea sau nu, vreau doar să o invit pe tînăra speranţă a muzicii clasice româneşti în Spania, la Málaga (altă ţară membră UE şi alt oraş la fel de european ca şi cel de pe malurile Begăi), unde fix ieri, la o zi după păţania sa, am găsit pe stradă un bideu la fel de abandonat, la care să se poată spăla liniştită în văzul tuturor spectatorilor. Că doar vorba aceea: “viaţa e o scenă.”

foto: opiniatimisoarei.ro

Share Button

1 comentariu

Pagina 1 din 14612345...102030...Ultima »